― adică te ajută să ajungi să pari, nu să fii. Învăţământul îţi dă ”o patalama la mână”, acesta este scopul şi idealul suprem al imensei majorităţi româneşti, poate 99% dintre români: să parvii; să scapi de lopată; după caz, să iei şpăgi sau să pleci şi cu ceva acasă pe lângă salariu ş.a. Nu te învaţă, nu te formează (în cel mai fericit caz, în trecut, te informa, transformându-te în papagal, de aceea şi procentul mare, 53%, de analfabeţi funcţional, inculţi, cândva "de 10") ― şi nici nu are cine, fiindcă suntem deja intraţi adânc într-un adevărat lanţ al slăbiciunilor, greu de rupt, după cum se poate vedea, cu ochiul liber, în societate; iar acela care încearcă să-l rupă, sau numai propune ruperea sa, este imediat pus la zid de mulţimea "cunoscătoare", "competentă", "specialistă", "intelectuală", "doritoare de bine, dreptate şi adevăr" etc. Această puzderie de parveniţi şi de impostori a împământenit ideea că a fi intelectual e o meserie. (Când, de pildă, Andrei Pleşu, dar nu numai el, a spus că lucrurile nu stau chiar aşa, ci cu totul altfel, s-au supărat definitiv pe el, i-au sărit în cap şi l-au transformat în repetentul ţării.) Pentru români, reformarea oricărui domeniu înseamnă, în exclusivitate, mărirea salariilor, dacă se poate până la avere, şi nici atunci nu ar fi destul. Pe câţi ”doritori de reformă” i-aţi auzit că vor valoare, competenţă, probitate profesională etc.? Învăţământul, de-atâta "reformare", a ajuns doldora de analfabeţi, "intelectuali", care cică pregătesc "schimbul de mâine", adică viitorii analfabeţi.

Sătul de negrul prezentului, cum să-ţi mai pui "speranţa" în "rozul" atât de "promiţător" al viitorului...!