VIDEO Revoluţia decenţei la ferma animalelor

Ce se întâmplă în versiunea românească, actualizată, a „Fermei Animalelor”, la un sfert de veac după revolta bestiilor contra tiranului, porcul Napoleon, şi a poliţiei sale politice formate din dulăii securişti?

Răspunsul ni-l oferă destinul posibil al guiţătorului Squealer, politrucul, ale cărui eforturi de a le explica maselor de oi şi orătănii de ce unele animale sunt mai egale decât altele erau veşnic încununate de succes.  

După 1989 ideologul şi căţeii s-au reprofilat. Propagandistul a devenit capitalist. Şi-a deschis o academie de squealeri. A format la şcoala televiziunii oligarhului patriot (şi, chipurile, conservator, liberal sau socialist) guiţători de agitprop net mai eficienţi chiar decât cei, însărcinaţi, sub Ceauşescu-Napoleon, să lămurească patrupedele ce hram poartă emigranţii. Să-i convingă că, odată ce s-au alăturat duşmanului, în vest, au devenit indezirabili şi e deci bine ca intelectualii, chiar  de succes, dar "vânduţi occidentului", să rămână exilaţi. Că doar nu ne vindem ţara. Şi nu le-o dăm moşierilor.

DW: „ În contra gazetarilor sătui de voiculisme s-au manifestat apodictic şi plenar echidistanţii”

Iată însă că, în pofida abnegaţiei muncii neprecupeţite a noilor guiţători, gazetarii români au reuşit să pună de-un miracol! Au izbutit aparent imposibilul! Treziţi din pumnii dezinformatori au început să le ţină piept ideologilor de şcoală nouă! Au semnat, în comun, un protest împotriva obscenităţii publice! A îndoctrinării ucigaşe din solda celor ce ar vrea să-şi menţină privilegiile ucigând statul de drept prin imersiunea lui în mlaştina pestilenţială a neadevărului şi nedreptăţii! Un protest contra vidanjorului de presă şi a linşajului său de genul Antena 3! A insolenţei groase care atacă nu idei, valori, chestiuni, ci, sub centură, persoane, spre a macula orice bunăcredinţă, orice ar putea să fi rămas curat şi spre a murdări pe oricine vrea realmente să se ridice din noroi, să se clătească şi să evacueze dinlăuntrul său şi cea mai vagă urmă de necinste dintr-un trecut marcat cândva, poate, de-o slăbiciune!

Sute de ziarişti s-au revoltat cot la cot, deci, împotriva indecenţei încercând să contamineze totul prin limbaj grosier, senzaţionalism gregar, grobianism irespirabil, sexualizare de gang, contra amestecului în troaca veninoasă a corupţiei a tuturor adversarilor guiţătorilor de azi!

Să fie oare exagerat să se afirme că jurnaliştii au reuşit să pună de o revoluţie în măsura în care, dincolo de opţiuni politice diverse, au putut cădea la pace, despărţindu-se, prin iscălitura lor, de sistemul îndobitocirii în masă care a legat indisolubil între ele toate tiraniile trecutului? Nu s-au apropiat ei oare de rezolvarea cvadraturii cercului politic românesc dacă au putut transcende ideologia băsismului/antibăsismului? Aceşti oameni au escaladat un Everest moral. S-au putut uni într-un proiect comun. Au evadat din condiţia înjositoare a oştirilor intelectuale de strânsură din republicile bananiere, spre a se reşapa ca parte a unei elite demne de acest nume, într-o societate în care cinstea şi solidaritatea, nu dezbinarea şi minciuna să fie regula, iar coeziunea şi integritatea morală să nu mai fie marea excepţie!  

Semnficaţia reală şi dimensiunea ieşită din comun a acestei revoluţii declanşate printr-o simplă alăturare spontană de nume reise din anvergura protestului contra protestului celor 5-600. Din virulenţa şi neadecvarea celor ulceraţi de protestul jurnaliştilor.
 

În contra gazetarilor sătui de voiculisme s-au manifestat apodictic şi plenar echidistanţii. Aruncând din plin în luptă ”cai învăţaţi şi câini mai bărbaţi”  protestatarii antiprotestatari, ”mai ştiutorii” de la fermă, spre a-l parafraza pe Mihai Şora, le recomandă foştilor transfugi din tagma lui Snowball, intelectualilor fugiţi cândva din paradis, care au revenit să pună umărul la reconstrucţia democratică a României, să facă bine să ne slăbească. Să-şi ia tălpăşiţa şi să înceteze cu grafomana lor obsesie de a lămuri trecutul, de a restabili adevăruri pe care n-ar vrea nimeni să le-audă.

Noii guiţători sunt spirite rectilinii, sunt moralişti din şcoala iacobină. Sunt urzicaţi fiindcă au ratat întâlnirea cea mare. Convocaţi la un protest prefăcut ca prin minune într-un soi de nuntă a civismului cu jurnalismul, au scăpat istoricul moment. Chixul dat e cu atât mai grav cu cât e mai ingrată şi incofortabilă misiunea lor. Cum oare să-ţi învingi greaţa, ca ziarist sau ca intelectual şi să iei apărarea unei televiziuni precum Antena 3, a cărei faimă a ajuns să sperie până şi ziare sau guverne onorabile din vest şi să mai pari decent? E indecent.  

Guiţătorul şef, dă, ca atare ordin să se organizeze rapid un teatru de păpuşi la care să se joace piesa cu titlul - „Noua Inchiziţie”. La fel ca odinioară Luther, guiţătorul îi zice împăratului Băsescu şi celor ce susţin indepenenţa presei sau justiţiei: „Aicea stau şi nu pot altfel”.
 

Dar ce anume nu poate el altfel? Nu poate să renunţe nici la ranchiuna izvorâtă din lipsa lui de operă şi competenţă, nici la dosarele de cadre. În evaluarea patrupedului care se crede poate onest, guiţătorul şi dulăii săi îi dovedesc contrariul pornind întodeauna cam de la Decebal. Păi nu eşti tu fiu de cutare, un alogen care a făcut şi-a dres? Şi acum vii tu? Nepotul, strănepotul nomenclaturistului? Păi nu ţi-ar fi ruşine? Cum să se alăture un dobitoc cinstitit şi nobil unor propagandişti şi mari inchizitori ca tine? Eşti oare şi ecologist destul? Dar neutru şi imparţial? De unde până unde crezi în şansa convertirilor morale, umanist biped şi păcătos ce eşti! Cine-ţi dă ţie dreptul să vorbeşti? Dispari, indezirabile! Apoi guiţătorii continuă vesel să cotonogească mioriţa intelectuală sub centură, fiindcă a îndrăznit să creadă într-o revoluţie a decenţei.

Text semnat de Petre M. Iancu.