VIDEO Şeful de la Bruxelles al Elenei Băsescu, Joseph Daul: Îi sunt recunoscător preşedintelui că nu m-a întrebat niciodată ce face fiica sa

Politician francez, Joseph Daul, 64 de ani, se autocaracterizează drept un ţăran alsacian. El administrează şi astăzi o fermă pe care a început să o exploateze pe când avea 20 de ani. A intrat în mişcarea sindicatelor din agricultură şi în politică. În 1999 este ales în Parlamentul European şi intră în Grupul Popular. În 2007, devine preşedinte al Grupului, înlocuindu-l pe germanul Hans-Gert Pottering. Joseph Daul se află la conducerea celui mai numeros grup politic din Parlamentul European, grup din care face parte şi Elena Băsescu. Deşi, relaţiile franco-române traversează momente delicate, mai ales din cauza dosarului Schengen, Joseph Daul spune că popularii europeni vor susţine, în totalitatea lor, România.

Daul afirmă că preşedintele român nu a deschis niciodată discuţia privind activitatea Elenei Băsescu în Parlamentul European. El mai spune că regulile sunt aceleaşi pentru toţi membrii PPE.

Citiţi şi:

Vot masiv pentru România şi Bulgaria în PE
EBA nu se predă în lupta cu limba română

Ion M.Ioniţă:  În calitatea dumneavoastră de lider al Grupului PPE, cum gestionaţi o situaţie mai puţin obişnuită, aceea de a avea între membrii grupului dumneavoastră o fiică de preşedinte, Elena Băsescu, fiica preşedintelui României?

Nu am nicio problemă cu fiica preşedintelui român. Ea nu a fost aleasă pe lista noastră, a candidat independent. A cerut comisiile pe care am putut să i le oferim în cadrul grupului. Sunt reguli. Regulile Grupului Popular nu se schimbă pentru că ar fi vorba despre fiica preşedintelui Băsescu. Nu se aplică numai pentru fiica preşedintelui Băsescu, aici chiar dacă sunteţi un prim-ministru, sunteţi considerat un membru al Grupului PPE. Sunt şefi de delegaţie, sunt reguli.

I.M.I.: Aţi vorbit cu tatăl Elenei Băsescu despre activitatea ei de la Parlamentul European?

Da, şi îi sunt recunoscător că el nu m-a întrebat nimic. La sfârşitul discuţiei ­i-am vorbit despre fiica sa. În plus, mi-a zis: „Joseph, trebuie să-ţi spun că nu am fost de acord să candideze pe listă şi a candidat independent." A fost aleasă, democraţia şi-a spus cuvântul. Este în grupul nostru, îşi face treaba ca toţi europarlamentarii, ceea ce cred că este un foarte bun mijloc de a se forma.  Este tratată ca orice membru al grupului nostru. Sincer, nu am avut niciun fel de presiune nici în ceea ce o priveşte, nici în ceea ce priveşte grupul. Când nu au fost suficiente locuri în grupurile de lucru, am spus: „Voi românii aveţi dreptul la atâtea locuri şi voi decideţi cine merge acolo şi cine dincolo". Lucrurile merg foarte bine.

Ovidiu Nahoi: Domnule preşedinte, sunteţi un om politic francez şi, după cum ştiţi, relaţiile dintre România şi Franţa traversează momente dificile. Care este explicaţia dumneavoastră pentru această situaţie?

Între Franţa şi România sunt discuţii. De pildă, ceea ce s-a întâmplat în chestiunea rromilor. Dar, în final cred se ajunge la un punct de convergenţă între România şi Franţa. Au fost discuţii şi cred că este normal. Am văzut aceste discuţii la reuniunile de vârf ale PPE sau la întâlnirile la nivel prezidenţial. Sunt normale aceste discuţii. Eu însumi am fost în România pentru a vedea ce se întâmplă cu rromii şi pentru a încerca să găsim soluţii. Ştiu că nu este uşor să găseşti soluţii. Dar avem şi o colaborare foarte, foarte bună. În departamentul meu, au fost nişte furturi şi, datorită colaborării dintre Franţa şi România, mai bine zis dintre jandarmeria franceză şi cea română, am descoperit şi distrus filiere întregi care se ocupau cu asemenea furturi. Este o foarte bună colaborare care se derulează la nivelul instituţiilor, dar există şi jocuri politice, există şi fricţiuni. La fel, în familie apar fricţiuni între soţi sau între aceştia şi copii. Dar nu cred că în Franţa este o atmosferă antiromânească. Nu sesizez aşa ceva. În schimb, există percepţia că rromii înseamnă România. E adevărat, aşa ceva există.  Am explicat că problema rromilor nu este numai a României, sunt romi în Ungaria, sunt romi în Balcani, este vorba despre o comunitate care trăieşte în Europa. Am asociat prea mult România cu rromii. Am văzut anul trecut, când am fost nevoiţi să rezolvăm problema rromilor, că această chestiune nu aparţine numai românilor.

 I.M.I.: Dar aceşti rromi sunt cetăţeni români...

Cum sunt şi cetăţeni unguri şi slovaci.

O.N.: Iar Franţa a decis să-i expulzeze.

Eu cred că tot ceea ce este Schengen presupune metode comunitare. Aceste metode trebuie puse în practică, pentru că ceea ce avem acum este rău făcut şi vedem acest lucru în privinţa imigraţiei. Este nevoie de reguli comunitare, de solidaritate europeană în diferite dosare. Asta este adevărata Europă.

I.M.I.: Unde este această solidaritate? Nu se mai vede.

Nu se mai vede suficient. Sunt de acord cu dumneavoastră. O spun de mult.  Dar sunt convins că această solidaritate se va vedea din ce în ce mai mult. Sunt convins că nu putem proceda în alt fel, că între noi, oamenii politici, putem rezolva problemele.  Şaizeci de milioane de francezi nu reprezintă nimic comparativ cu un miliard şi trei sute de milioane de chinezi. De aceea, avem nevoie de mai multă integrare europeană şi de reguli care sunt scrise, care sunt adaptate şi care sunt aplicate.

O.N: Care este soluţia europeană pentru minoritatea rromilor?

Soluţia este simplă, o ştiţi la fel de bine ca mine. Este vorba despre educaţie, despre posibilitatea acestor tineri de a merge la şcoală. Când am fost în România, am întâlnit mai multe doamne care erau directoare de şcoală din acest mediu. Eu cred că fac un lucru extraordinar. Le-am întrebat pe aceste doamne ce trebuie să facem ca să le ajutăm. Ştiţi ce mi-au spus? „Ne trebuie o cantină bună unde să-i putem hrăni pe copii, pentru că părinţii lor sunt plecaţi. Dacă vom putea să-i hrănim, vom putea să-i aducem şi la şcoală". Eu sunt foarte hotărât să facem ceva în această chestiune. Aici găsim banii disponibili pentru a construi cantinele despre care vorbea doamna directoare astfel încât să-i poată hrăni pe copii la sfârşitul orelor. Este un dosar pe care nu l-aş fi cunoscut dacă nu mergeam la faţa locului. Aceste doamne merită să fie sprijinite. Fiecare ţară trebuie să se ocupe de cetăţenii ei. Sunt mulţi rromi în România care au rămas în ţară, nu au plecat. Trebuie să le oferim educaţie. Pentru cei care sunt nomazi, este mai dificil, toată lumea o recunoaşte. Fie că este vorba despre romi  care sunt la noi sau trec pe la noi, problema poate fi rezolvată. Eu sunt foarte angajat în rezolvarea acestui dosar cu doamna Livia Jaroka (eurodeputat maghiar de etnie rromă - n.r.) Încerc sa înţeleg ce se întâmplă. Problema este educaţia.

"Am asociat prea mult România cu rromii. Această chestiune nu aparţine numai românilor.''

Noi reguli pentru europarlamentari

Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, vrea să clarifice lucrurile, pornind de la aceste trei cazuri de lobby. Este de văzut dacă regulile actuale sunt bune sau sunt rele. De exemplu, dacă un medic poate continua să lucreze ca medic, un avocat ca avocat sau dacă un ţăran ca şi mine poate continua să lucreze la fermă. Eu am ferma mea şi dacă am fost ales, trebuie să îmi vând ferma? Iar după cei cinci ani de mandat, ce am de făcut? Trebuie văzut, în fiecare domeniu, dacă regulile sunt bune sau dacă trebuiesc schimbate.

„Ce discuţii sunt între Sarkozy şi Băsescu!"

O.N.: Domnule preşedinte, nu este vorba numai de problema rromilor în relaţia dintre România şi Franţa. De exemplu, dosarul Schengen a deschis şi alte discuţii şi în dosarul economic.

Este normal, este normal.

O.N.: Nu vedeţi probleme în relaţiile franco-române?

Dacă nu ar fi discuţii, ştiţi ce ar însemna. Ar însemna că unul este supus şi că celălalt comandă. Eu am văzut discuţii între preşedintele Sarkozy şi prim-ministrul Fillon şi preşedintele Băsescu la summitul PPE. A fost o discuţie, chiar a fost o discuţie adevărată! Este normal. Dacă doi discută, pot înţelege. Eu, când am văzut dosarul privindu-i pe rromi, am mers în România pentru a vedea lucrurile la faţa locului. Că sunt discuţii este normal şi legitim. În Franţa se apropie alegerile din 2012. Tot timpul sunt alegeri în vreo ţară din Europa. Şi când se apropie alegerile, oamenii devin nervoşi, apar populiştii ­care agită sloganuri. Vedeţi ce s-a întâmplat la ultimele alegeri locale din Franţa. Bun, nu a fost o participare foarte mare, dar avem şi sondajele de opinie. Şi avem realitatea urnelor. Nu trebuie să facem din populism un câştigător. Noi, centrul-dreapta, trebuie să gestionăm chestiunea cu populismul, trebuie să păstrăm linia.

O.N.: Ne aflăm aici, la Parlamentul European, în mijlocul unei intense dezbateri, generată de scandalul Adrian Severin. Care este opinia dumneavoastră asupra reformei codului de conduită a europarlamentarilor, cerută şi de preşedintele Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek?

Mai întâi, despre scandal. Sunt trei-patru membri care au exagerat, iar decizia a fost luată imediat. Ei au fost excluşi. Acesta este principalul lucru, cei care trişează pleacă.

I.M.I.: Nimeni nu e obligat să fie om politic...

Nu, dar vrem ca oamenii politici să provină numai din administraţie? Trebuie ca doar cei din administraţie să intre în politică şi să excludem alte categorii profesionale? Eu cred că aşa ceva este rău pentru politică.

O.N.:  Totuşi, cum vedeţi această dezbatere, pentru că, până la urmă, este greu de crezut că parlamentarii vor vota contra propriului interes financiar.

Personal, nu-mi fac griji pe acest subiect. Eu nu sunt neapărat de acord cu ceea ce citesc în ziare. Şi îmi place să spun mereu ce gândesc. De exemplu, acum se spune că trebuie să călătorim la clasa economic. Bineînţeles, dacă trebuie să merg în România, sigur, fac lucrul acesta. Dar dacă trebuie să călătoresc, aşa cum o şi fac, o zi în Japonia, apoi la Seul şi poimâine înapoi la Bruxelles, cred că e mai bine la clasa  business. Nu trebuie să cădem în extrema cealaltă şi să facem un populism din asta.

„Nu putem modifica regulile în timpul jocului"

O.N.: Cele două state care sunt la porţile Spaţiului Schengen, România şi Bulgaria, sunt guvernate de partide din grupul dumneavoastră politic. Dar, de asemenea, vocile cele mai puternice împotriva aderării României şi Bulgariei sunt tot din grupul dumneavoastră. Cum explicaţi această situaţie?

E adevărat, suntem un grup politic mare. Eu sunt de naţionalitate franceză, şi european în inimă şi spirit. Atunci când m-am întâlnit cu preşedintele Băsescu în România i-am spus: condiţia este ca regulile să fie respectate. Vorbim de regulile care există acum, nu trebuie introduse altele noi în acest moment.

I.M.I.: Dar nu asta pare să fie situaţia acum, dosarul este politic.

Nu sunt de acord. Dacă regulile sunt respectate, eu voi cere grupului meu politic să voteze pentru. Da, şi eu voi vota pentru! Este foarte clar, nu trebuie schimbate regulile în mijlocul jocului doar pentru că este vorba de o ţară sau de alta. Nu. De altfel, membrii comisiei cu care m-am văzut zilele trecute mi-au spus că România respectă regulile. Acum câteva luni, când am fost în România, încă mai erau probleme cu Bulgaria. Şi i-am spus preşedintelui Băsescu  că putem proceda în două etape. Să intre mai întâi România şi apoi Bulgaria. El a spus: nu, prefer ca lucrurile să se petreacă în acelaşi timp, să intrăm împreună. Şi cred că e bine aşa, e vorba de solidaritate europeană.

I.M.I.: Poziţia guvernului ţării dumneavoastră este alta...

Este vorba despre guvern. Eu sunt european şi i-am transmis prim-ministrului că, dacă regulile sunt respectate, noi vom vota pentru.

I.M.I: Şi el a acceptat poziţia dumneavoastră?
  
E adevărat că lucrurile sunt influenţate în aces moment de ceea ce se întâmplă cu Italia, cu criza imigranţilor, dar nu este vorba de întreaga Europă.

I.M.I.: Am putea vorbi de o schimbare a poziţiei oficiale franceze?

Nu eu fac poziţia oficială a Franţei, dar eu le-am spus ce gândesc. Pentru mine e foarte clar. Şi veţi vedea că pe zi ce trece va deveni tot mai clar acest lucru.

O.N.: În acest caz, vedeţi un vot foarte clar în Parlamentul European pentru admiterea celor două ţări?

Bineînţeles. Bineînţeles... Va trece cu o mare majoritate. În cazul în care Comisia va face raportul aşa după cum ştiu, nu văd cum Parlamentul ar putea vota împotrivă. Ca de obieci, vor mai fi şi voturi împotrivă, dar aceasta este democraţia.

I.M.I.:  Şi va fi acelaşi răspuns, pentru România şi Bulgaria...

Da. Acum câteva luni, când am fost în România, erau ceva probleme la frontiera dintre Bulgaria şi România. Domnul preşedinte Băsescu mi-a arătat că se lucra, că se instalau camere termice... dar să nu intrăm în detalii. Iar dacă asta s-a făcut, se poate proba. Şi preşedintele a demonstrat asta în faţa cancelarului Merkel şi a preşedintelui Sarkozy, în cadrul Consiliului.