În conferinţa de presă de după victoria de la Wimbledon Simona a spus că noi, românii, trebuie să avem încredere în noi – în condiţiile în care ni se spune iar şi iar că noi nu suntem în stare de nimic prin noi înşine, şi că e musai să vină alţii din interior sau din afară ca să ne „salveze”. Din 1990 încoace, am fost invadaţi de un stol de partide de „salvatori”, de „experţi” şi de „oameni noi” care nu mai prididesc să ne „salveze”; ducându-ne din lac în puţ.

Simona Halep ne-a mai spus că avem nevoie de bunătate – în condiţiile în care românii sunt campioni când vine vorba să se denigreze şi saboteze între ei; înăuntru, dar în special afară din ţară. Vorbiţi cu români din diaspora, în special din Italia sau Spania, şi veţi fi surprinşi să descoperiţi cât de precauţi sunt, când vine vorba de interacţiunile cu alţi români.

Simona ne-a mai spus că ar trebui să vedem lucrurile bune din ţară – în condiţiile în care românii când vorbesc despre România se gândesc aproape numai la corupţie, incompetenţa politicienilor, şi la… defetismul românilor. Or, scandalurile de corupţie sunt la ordinea zilei în multe din ţările vestice din Uniunea Europeană, politicienii incompetenţi şi ridicoli sunt peste tot şi la toate nivelurile (Jean-Claude Junker vă spune ceva?; vedeţi aici şi aici doar două exemple); însă nu ştiu alt popor care să trateze aşa de obsesiv aceste lucruri, şi să facă din aceste obsesii motiv de fond pentru a părăsi ţara.

Dar despre talentul românilor şi despre faptul că, atunci când ne pregătim şi muncim, putem să fim cei mai buni în cele mai competitive domenii, de ce nu vorbim? Putem să ridicăm capul, oho, şi încă cum – şi ne-o arată atât de clar (şi) victoria din acest an a Simonei Halep.

Îi aştept, din nou, pe acei jurnalişti care să ne spună că Simona nu e de fapt cu adevărat româncă, şi că victoria de la Wimbledon nu e o victorie pentru România, nu are nimic de-a face cu România. Cam cum au spus şi după victoria de la Roland Garros. Pentru că, nu-i aşa, pentru ca visul urât să persiste, vraja rea nu trebuie să se ridice niciodată. Simona parcă insistă, însă, să ne trezească, să destrame vraja. Să ne bucurăm de aceste victorii – şi să plecăm urechea, să ascultăm cu adevărat ce ne spune campioana româncă din acest an, de la Wimbledon (vedeţi în special declaraţiile după minutul 24).