Victor Atanasie Stănculescu şi cele două incinerări

Victor Atanasie Stănculescu şi cele două incinerări

Victor Atanasie Stănculescu a murit şi a fost incinerat.

Victor Stănculescu, generalul care a condus represiunea din 1989, de la Timişoara, a fost incinerat miercuri la Crematoriul Vitan, după un discurs elogios al lui Ion Iliescu. În urmă cu 26 de ani, 43 de oameni au fost incineraţi la crematoriul din Parcul Tineretului, pentru a se şterge urmele represiunii de la Timişoara. Cenuşa lor a fost aruncată într-un canal din Popeşti Leordeni. Între aceste două cremaţiuni se scrie istoria tristă a une ţări.

Fostul general Victor Atanasie Stănculescu a fost incinerat miercuri, la Crematoriul Uman Vitan Bârzeşti, din Bucureşti. El a decedat duminică seară, în urma unui atac cerebral. Avea 88 de ani, iar dispariţia lui a redeschis rana Revoluţiei. În jurul numelui Stănculescu au gravitat cuvinte precum erou, criminal, patriot, trădător, laş, maestru al eleganţei, general de păcănele şi alte şiruri de antonime. Un om controversat.

 

O enigmă: cine plăteşte de acum înainte daunele Revoluţiei?

O parte din daunele materiale obţinute de urmaşii victimelor Revoluţiei au fost, până acum, plătite din pensia lui Stănculescu. De acum înainte, situaţia devine incertă, conform lui Cătălin Dancu, avocatul fostului general. „Domnul Stănculescu a lăsat un testament. Rămâne de văzut dacă cei care au dreptul de succesiune vor accepta acest drept. Dacă acceptă, ei trebuie să plătească în continuare daunele“. Conform apropiaţilor lui Victor Atanasie Stănculescu, acesta a avut o relaţie rece cu fiica sa, care, de altfel, nici nu a fost prezentă la incinerare. De organizarea cremaţiunii s-a ocupat Elena Piticaş, femeia cu care fostul ministru al Apărării trăia de mai bine de zece ani.

Stănculescu, pe scurt

În decembrie 1989, Stănculescu era adjunct al ministrului Apărării. În această calitate a fost trimis de cuplul Ceauşescu la Timişoara, pentru a restabili ordinea tulburată de revoluţionari. Între 17 şi 21 decembrie, perioadă în care Stănculescu s-a aflat în grupul de comandă al represiunii, în Timişoara au fost ucişi prin împuşcare 91 de oameni. 43 de cadavre au fost transportate la Bucureşti cu un camion şi incinerate la Crematoriul Cenuşa. Stănculescu s-a întors la Bucureşti în 22 decembrie 1989 şi a fost numit de către Nicolae Ceauşescu ministru al Apărării. Pentru a evita responsabilitatea, Stănculescu şi-a pus piciorul în ghips. După fuga Ceauşeştilor şi-a scos piciorul din ghips şi s-a implicat în procesul şi execuţia celor doi tirani. După Revoluţie, a fost numit ministru al Economiei (ianuarie – februarie 1990) şi apoi ministru al Apărării Naţionale (februarie 1990 – septembrie 1991). A fost, apoi, consilier al companiei Balli Trading LTD, unde s-a ocupat de comerţul cu armament. Presa l-a acuzat de spionaj în folosul serviciilor secrete ale Marii Britanii şi Ungariei. În 1997 a început procesul său în Dosarul Revoluţiei. 11 ani mai târziu a fost condamnat la 15 ani de închisoare şi pierderea gradului de general. Judecătorii au reţinut că Stănculescu ar fi putut să prevadă deznodământul ordinului dat de Ceauşescu la Timişoara: „folosiţi muniţie de război“. El nu a împiedicat un ordin ilegal, deschiderea focului către grupuri de cetăţeni neînarmaţi, şi a participat astfel la activitatea infracţională. Din cei 15 ani de închisoare, Stănculescu a ispăşit 5. A fost eliberat în 2014. Ultimii doi ani i-a petrecut între cazinouri şi spitale.

La crematoriu

A fost incinerat cu discreţie. La fiecare sfârşit de drum al unui fost nomenclaturist este aceeaşi atmosferă. Generali în rezervă şi foste cadre ale PCR coboară cu greu din limuzinele negre ale fiilor sau ginerilor. Sunt duşi de braţ spre catafalc, iar în urmă, un agent de pază duce coroana. La Stănculescu au venit şi 12 jandarmi – măsură de prevenţie în caz că apăreau rudele victimelor Revoluţiei să huiduie şi să facă scandal. N-au venit, dar prezenţa jandarmilor acolo spune mai multe despre Stănculescu decât orice discurs obituar.

Ion Iliescu a ieşit zâmbind de la incinerarea lui Victor Stănculescu

Cea mai aşteptată prezenţă a fost cea a lui Ion Iliescu. Iliescu îi datorează multe lui Stănculescu. În anii care au trecut, Stănculescu a auzit de multe ori această frază spusă cu obidă: „La Revoluţie i-aţi dat puterea, pe tavă, lui Iliescu!“. Iliescu a venit zâmbind, cu bretele peste cămaşa albă, coborând şi el dintr-o limuzină neagră. Presa n-a avut voie înăuntru, dar Liliana Mincă, fosta şefă de Loterie, a povestit la ieşire că domnul preşedinte Iliescu a ţinut un discurs foarte, foarte frumos. Liliana Mincă – secretara de arme şi secrete a lui Stănculescu la Bali Trading, acolo - miercuri senatoare PSD, fostă PC, fostă UNPR, fostă PPDD. După un asemenea parcurs, e normal să spună că „Domnul Stănculescu a fost ca un tată pentru mine“. A venit şi Codrin Ştefănescu fumând. Vine la toate înmormântările. A venit şi general Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat Major. Şi el vine la toate înmormântările. A mai venit Cătălin Dancu, avocatul lui Stănculescu, invocând celebrele casete video pe care generalul le-a depus într-un seif din Elveţia. „Acolo sunt toate secretele Revoluţiei“, a repetat Dancu poezia. Mitul casetelor lui Stănculescu a circulat vreme de decenii. În urmă cu câţiva ani, un ziarist străin a primit de la Stănculescu o casetă VHS. Ziaristul a făcut rost de un video şi i-a dat play cu mână tremurată. Pe ecran a rulat vreme de două ceasuri o vizită a lui Stănculescu la o unitate militară din provincie. Generalul a venit, a salutat, a mâncat fasole la popotă şi a plecat. The end. Spre finalul vieţii, Stănculescu a recunoscut că n-are nicio casetă cu secretele Revoluţiei.  

Indiferent de controversele pe care le-a stârnit activitatea sa, în decembrie 1989, în calitatea de adjunct al ministrului Apărării Naţionale, Victor Atanasie Stănculescu a contribuit la succesul Revoluţiei Române şi apoi la structurarea noilor instituţii ale statului român

Ion Iliescu, fost preşedinte al României

Fotografie realizată de Liliana Mincă în interiorul crematoriului. În prim plan, coroana de flori adusă de Liliana şi Nelu Mincă. FOTO: Facebook/Liliana Mincă

Înapoi la crematoriu

A fost, a fost lume. Micuţa şosea din faţa crematoriului s-a umplut de maşini. Şoferii de TIR care transportă materiale sanitare la un depozit din apropiere au claxonat şi au înjurat, dar au înjurat degeaba, căci parcarea laterală se face greu cu maşinile lungi.

A venit şi Mihail Montanu, colegul de Revoluţie al lui Stănculescu. A povestit că s-a ţinut slujbă, chiar dacă Stănculescu a evitat mereu întrebarea „Credeţi în Dumnezeu, domnule Stănculescu?“. Mircea Dogaru a mai fost, de la cadrele militare în rezervă. Răzvan Theodorescu a recitat la ieşire, mai mult pe nas decât pe gură, un discurs despre calitatea umană a generalului. Pe la ora 12 şi ceva plecaseră toţi oamenii generalului. Puţin după aceea, pe hornul crematoriului a răbufnit un fum negru. A fost ca o explozie scurtă pe cerul Vitanului. Paznicii de la crematoriu au făcut semn din cap că e gata. Cenuşa a fost strânsă într-o urnă, şi va fi depusă în cripta familiei, la cimitirul Sfânta Vineri. Victor Atanasie Stănculescu rămâne însă aşa cum îl ştim: un personaj enigmatic. Îl vom privi multă vreme de acum înainte mâncând fasole pe casetele VHS care vor mai apărea şi ne vom întreba ce vrea să spună cu chestia asta.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: