Antidotul la fenomenul crunt al traficului de persoane (un rău pur, perpetuat în contextul erodării autorităţii în spaţiul public, al subminării ideologice a valorilor morale şi al refluxului severităţii necesar punitive faţă de criminalitate în numele mincinos al toleranţei) nu poate fi legalizarea unui alt rău deloc mai mic (prostituţia).

A fi legal nu mai coincide de mult timp în mod subînţeles cu a fi moral. E cel puţin nerealist să crezi că împingerea formală în „legalitate” a unor rele sociale le transformă pe acestea în contrariul lor.

Pledarea pentru legalizarea prostituţiei (conţinutul termenului nu poate fi nicicând îmblânzit) coincide cu exprimarea unui crez personal contrar Crezului creştin universal şi celei mai înalte viziuni antropologice asupra femeii.

Ameliorarea şi vindecarea oricărei suferinţe/ maladii morale a organismului social nu se poate realiza prin recunoaşterea unui nefiresc statut de legalitate a acesteia, ci prin consolidarea sistemului de Educaţie fondat pe rigoare, efort intelectual şi disciplină formatoare, prin adecvarea realistă a acestuia la valorile concrete ale autenticului creştinism dătător de viaţă comunitară şi de ordine morală. În absenţa acesteia orice societate intră într-o derivă  periculoasă şi într-o stare de confuzie spirituală adânc destrămătoare.

Răul din registrul personal sau social poate fi convertit în bine doar pe calea nobilă a educaţiei persoanei umane, prin luptă cu sinele egoist ispitit constant de pervertire, nu pe scurtatura dezonorantă a numirii răului „bine”, iluzionându-ne că acesta din urmă se naşte şi creşte în altă parte decât în inima noastră.

Cui foloseşte aceasta ipotetică legalizare? Că în nici un caz victimelor şi părţilor slabe din acest fenomen, anume femeile; ci negustorilor de carne vie şi clienţilor acestora.

Vasile Bănescu, Purtător de cuvânt al Patriarhiei Române