Dl Vasile Bănescu reprezintă una dintre vocile publice foarte articulate şi echilibrate din spaţiul nostru cultural. Am avut cinstea să fiu invitat în emisiunile domniei sale de la Trinitas Tv, unde am discutat de multe ori chiar teme abordate pe acest blog. De data aceasta, este rândul meu să îl găzduiesc aici, în calitate de invitat. Public, cu acordul dlui Vasile Bănescu, un punct de vedere care vine în contextul dezbaterilor din aceste zile despre ce este şi ce nu este, în fapt, toleranţa. (nota mea – Cătălin Sturza)

„Idolul toleranţei în epoca post-adevăr”

A idolatriza toleranţa (care are stabilimentele ei) şi care nu doar că nu e automat şi în orice context o virtute, dar care practicată fără discernământ poate destructura etic o societate (de exemplu, toleranţa faţă de corupţie, faţă de disoluţia familiei, faţă de siluirea ordinii morale, faţă de asaltul marginii asupra centrului etc.), este ceva lipsit de claritate spirituală. A ofensa peste 4 milioane de români lucizi şi fideli unor valori limpezi validate de istorie, nu de toane ideologice, şi fără de care o societate face implozie, români care nu s-au lăsat îmbrobodiţi de valul imens şi murdar de manipulare mediatică, cărora li se adaugă alte milioane de români care gândesc familia naturală în aceiaşi termeni, dar care au fost influenţaţi de această manipulare, nu are în sine nimic aristocratic. A jubila incitator, lipsit de imparţialitate şi eleganţă în faţa confruntării civice dintre cei care „dau cu flit” normalităţii şi cei care vor să o apere democratic, nu are în sine nimic constructiv. Asemenea atitudini – toate, în răspăr cu creştinismul asumat ca mod de viaţă –  exprimă sumar, dar edificator viziunea post-modernă lipsită de imaginaţie morală a lui homo eticus trăitor în sterilizantul ev media şi în epoca post-adevăr.

În acest context recent şi artificial revizitat cred că este important să ne reamintim şi un lucru de neignorat în logica spiritului democratic onest: Comisia de la Veneţia nu recomandă existenţa unui cvorum (prag minimal) de participare pentru consultările cetăţeneşti, întrucât îi poate asimila în mod nelegitim pe cei care se abţin sau nu pot participa din diverse motive cu partizanii votului negativ. A-i asimila pe cei care s-au abţinut să voteze, din diverse motive, la Referendumul pentru Căsătorie cu partizanii votului negativ este o interpretare cu totul abuzivă şi exact asupra riscului unei astfel de răstălmăciri a realităţii atrage atenţia recomandarea Comisiei de la Veneţia.