Vacanţele părinţilor noştri şi staţiunile care se umpleau de milioane de oameni: la Herculane se ajungea numai cu „pile“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Băile Herculane şi-au pierdut o parte din strălucirea de altădată
Băile Herculane şi-au pierdut o parte din strălucirea de altădată

Băile Herculane s-au numărat întotdeauna printre destinaţiile de vacantă preferate de români, iar pentru a ajunge în staţiune era nevoie de „pile puternice“. De asemenea, printre preferinţele oamenilor se afla şi Ocna Sibiului, loc vizitat în fiecare vară de sute de mii de turişti.

Adevarul.ro vă spune povestea celor mai celebre staţiuni din ţară şi cum au ajuns să îşi piardă strălucirea, găsindu-se astăzi în pragul ruinei. 

Cum au ajuns Băile Bizuşa dintr-o staţiune plină de turişti, în pragul ruinei

O staţiune unde îşi găseau alinarea suferinţelor, în fiecare an, mii de sălăjeni, dar şi locuitori ai altor judeţe din Transilvania şi din România. Asta erau pe vremuri Băile Bizuşa. Astăzi, mare parte din facilităţile de acolo sunt nefolosite şi cochetează tot mai mult cu ruina.

Staţiunea balneoclimaterică Băile Bizuşa se află pe Valea Someşului, în comuna sălăjeană Ileanda, la 60 de kilometri faţă de Zalău şi la 45 de kilometri faţă de Baia Mare. Din păcate, de strălucirea de altădată a cochetei staţiuni s-a cam ales praful, mare parte din facilităţile de acolo fiind în pragul ruinei. Cum s-a ajuns aici? Potrivit primarului comunei Ileanda, Petru Satmari, de vină ar fi faptul că, la privatizarea staţiunii, o parte din clădiri "a ajuns pe mâna unor neputincioşi". Edilul spune că singura parte funcţională în prezent este cea administrată de Ministerul Muncii, ce include pavilionul cu baza de tratament şi hotelul Ceres.

Zona privată, adică băile vechi, include un restaurant, o vilă, căsuţe, un bloc conceput iniţia ca bloc de garsoniere pentru primărie şi o staţie de pompare. Primarul spune că o parte dintre aceste clădiri aparţin unor fraţi, care nu au reuşit să facă nimic bun cu averea lor: restaurantul a dat faliment în urmă cu trei ani, iar peste spaţiile de cazare s-a aşternut, treptat, degradarea. Blocul de garsoniere şi staţia de pompare au fost cumpărate de un alt investitor, care a încercat să facă investiţii acolo.

Băile Usturoiu, unul dintre principalele atracţii din Baia Mare în perioada interbelică

Deşi în prezent Băile Usturoiu mai trăiesc doar în amintirea celor ce au avut şansa să le treacă pragul, în perioada interbelică erau considerate o adevărată atracţie turistică. Apa minerală a staţiunii era considerată a avea adevărate proprietăţi curative, aşadar a constituit o afacere extrem de profitabilă până la sfârşitul celui de al doilea război mondial, când au încetat să mai funcţioneze.

Aşezate în apropierea actualului parc Regina Maria, băile Usturoiu deserveau mii de băimăreni anual. Acestea au fost înfiinţate la sfârşitul secolului XIX şi au fost moştenite din generaţie în generaţie de membrii ai familie Mocsany. Începând cu anii 1930 în cadrul băilor erau puse la dispoziţia vizitatorilor 14 vane din lemn pline cu apă termală caldă, complexul beneficiind de un cazan de încălzire a apei. Tot în cadrul aceluiaşi complex oaspeţii se puteau bucura de sala de odihnă pusă la dispoziţie sau înfrupta din bunătăţile disponibile în cadrul bufetului. 
 
Băile au funcţionat cu succes, primind anual peste 1.000 de vizitatori, până la sfârşitul celui de al doilea război mondial. După anii 1950 băile au fost catalogate ca fiind sulfuroase, apa feroginoasă, provenită din degradarea piritei, deci dăunătoare pentru organismul uman. S-a încercat înlocuirea apei cu cea a izvoarelor din Dăneşti, dar întrucât costurile erau mult prea ridicate s-a renunţat la idee. Odată cu naţionalizarea s-a mai făcut o încercare de repunere în funcţiune a acestora, dar izvoarele de odinioară nu au mai fost de găsit.

Cum s-a transformat Sângeorz Băi, dintr-un loc popular şi căutat, în staţiunea pensionarilor

La începutul anilor 1900, Sângeorz Băi era una dintre cele mai căutate oaze de linişte şi sănătate din Ardeal. Lucrurile s-au schimbat însă, astăzi, oraşul-staţiune mai fiind căutat doar de bătrânii care încă mai vor să profite de apele minerale care au consacrat zona.

Apele minerale din zonă, mult apreciate în perioada interbelică şi chiar şi înainte, au dus şi la înfiinţarea primelor „băi” de tratament. În 1839, autorităţile din Sângeorz-Băi raportau primii turişti 500 la număr care se cazau la localnici. 40 de ani mai târziu numărul turiştilor se dublează, ajungând la 1000, un număr mare dacă ne gândim că discutăm totuşi de sfârşitul anilor 1800.

Notorietatea staţiunii Sângeorz-Băi era mare, atrăgând şi „creatorii”, care veneau în inima Ardealului să se reculeagă. Astfel, la Sângeorz-Băi au poposit Alexandru Odobescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc sau Liviu Rebreanu. De asemenea, proprietăţile apelor minerale de la Sângeorz-Băi au atras şi atenţia specialiştilor, care vin în micul oraş-staţiune pentru a studia şi a ţine conferinţe pe tema apelor minerale.

Grapini: „Înainte de 89 veneam la Herculane numai cu relaţii şi cu pile“

Perla Banatului şi cea mai veche staţiune balneo-climaterică din Europa, Băile Herculane a pierdut enorm de mult din farmecul staţiunii de odinioară.

Cei peste 20 de ani de indiferenţă şi nepăsare prin care staţiunea Băile Herculane a fost obligată să treacă după Revoluţia din 1989 au făcut mult rău şi renumelui staţiunii, clădirilor de o frumuseţe inestimabilă dar şi izvoarelor termale. Ajunsă recent în staţiune, ministrul Maria Grapini îşi amintea cum, înainte de 1989, ajungea cu eforturi mari să se poată caza împreună cu fiul său la Hotelul Roman din staţiune. 

Dacă până înainte de Revoluţie staţiunea Băile Herculane era arhiplină de turişti, ministrul Maria Grapini a observat o degradare considerabilă a oraşului după anul 1989. „Eu sunt tristă, pentru că în Herculane, la unul din hotelurile de aici, la Roman, veneam cu relaţii şi cu pile înainte de ‘89 în staţiune, să stau cu copilul. Acum, Herculane a căzut sub nivelul a ceea ce era înainte de ‘89. Nu mai stăm să căutăm vinovaţi, trebuie să vedem ce facem de acum înainte”, a declarat Maria Grapini.

Staţiunile în care mergeau părinţii noştri: Ocna Sibiului, locul care primea în fiecare vară „Peste 200.000 de oaspeţi şi aproximativ 40.000 de posesori de autoturisme”

Staţiunea cunoscută drept „litoralul Ardealului” era extrem de apreciată şi în anii comunismului. Broşurile turistice ale vremii încearcă să-i atragă pe turişti atât cu tratamentele renumite de la Ocna cât şi cu ofertele de cazare şi de petrecere a timpului liber.
Într-o broşură publicată în anul 1980 şi intitulată „Ocna Sibiului – oraş al vocaţiei constructicve şi hărniciei” se menţionează că „Statutul de staţiune baleno-climaterică la care trebuie să adăugăm priceperea şi competenţa personalului aduc în fiecare vară în Ocna Sibiului peste 200.000 de oaspeţi şi aproximativ 40.000 de posesori de autoturisme”. 
 
Aceeaşi broşură aminteşte că, printre alte realizări ale staţiunii oraş, se numără amenajarea unei parcări pentru 1.000 de autoturisme, amenajarea a încă 48 de cabine de baie şi a achiziţionare a a late 130 şi amenajarea a două plaje de nisip. „Celor 1.000 de metri liniari de alei la lacurile exterioare li se mai adaugă 1.000 în acest an”, se mai arată în broşură.

Poiana Braşov, capitala sporturilor de iarnă încă de acum un secol. Turiştii veneau şi pentru restaurante şi shop-uri

Poiana Braşov a apărut iniţial ca un cartier al Braşovului. În timp s-a transformat în staţiune turistică. Pe vremea comunismului era celebră pentru restaurantele sale. Acum turiştii vin pentru că aici sunt cele mai bune pârtii de schi din România.

Poiana a fost din vechi timpuri destinaţia drumeţiilor şi a practicării sporturilor de iarnă. Localitatea este atestată documentar din 1427. Schiorii au urcat prima dată în Postăvarul în 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. În 1951, la Poiana Braşov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosinţă un modern hotel al sporturilor şi primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de 2.150m.

Poiana Braşov este destinaţia turiştilor străini. În anii 80 era mult mai ieftină decât staţiunile din occident, iar Restaurantele Căprioara şi Ursul erau célèbre. Turiştii veneau aici să guste din preparatele vânătoreşti.

La acest material au participat Olimpia Man, Cristian Franţ, Ramona Găină, Simona Suciu, Cosmin Carp.

Societate



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite