VIDEO Vă mai amintiţi de GEPA Electro Center? Cum a început mania românilor pentru electronice. „3.000 de şoferi au blocat Calea Dorobanţilor”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La începutul anilor ‘90, democraţia îi cucerea pe români cu sloganuri calde - “un pic mai bine pentru dumneavoastră” -, cu televizoare, videouri şi casetofoane scumpe, dar irezistibile după anii de plictiseală comunistă. În plus, democraţia aducea imaginea omului nou: omul de afaceri. George Pădure, patronul Gepa – unul dintre primele magazine de electronice din România postcomunistă – era, pe atunci, simbolul succesului. Cum a fost posibil?

În anii 1991-1992, Gepa Electro Center a avut aura unui fenomen. Toată lumea avea pe buze melodia care însoţea reclamele de la televizor, „Ice ice baby“, a lui Vanilla Ice. Iar sloganul „Un pic mai bine pentru dumneavoastră“ era ca o binecuvântare după propaganda tâmp-comunistă „Nicio masă fără peşte oceanic!“ sau „Pepsi Cola, avânt şi energie“. Magazinul Gepa era mare, ferestrele străluceau, iar noaptea firma luminoasă colora Dorobanţiul în nuanţe de roşu aprins. Se spune că s-au produs accidente rutiere din cauză că şoferii întorceau capul să admire magazinul. Dar nu era numai magazinul. Înăuntru se găseau comori. Pentru românii acelor timpuri, un video, un televizor cu telecomandă, o combină muzicală sau chiar un casetofon auto însemnau mirajul vieţii bune, al democraţiei, al lui „de-asta am murit noi la Revoluţie!“. Gândiţi-vă la satisfacţia pe care aţi simţit-o când v-aţi cumpărat ultimul telefon mobil, înmulţiţi cu un milion şi o să vă daţi seama ce însemna să scoţi din cutie un video nou-nouţ. Mirosea mai frumos decât toate florile din lume.

image

Magazinul Gepa contrasta, la începutul anilor '90, cu griul postcomunist al Bucureştiului

Povestea Gepa a început în portul Anvers

Constanţa, anii ’70. Adolescentul Pădure George e rebel. Îi place mai mult viaţa decât şcoala. După clasa a IX-a îşi anunţă familia că el nu mai, gata…

Lasă uniforma de licean şi se face picol la restaurantele de lângă portul Constanţa. „Îmi plăcea foarte mult să servesc în restaurante!“, începe George Pădure povestea vieţii lui. Ca picol, el ia aminte la clienţii săi, marinarii. Îl impresionau grecii: eleganţi, joviali, relaxaţi cu banii. Vrea să fie şi el ca ei şi, la 17 ani, fuge cu un tren spre Grecia. Îl prind bulgarii şi-l trimit înapoi în România. Cum-necum, Pădure scapă de puşcărie. Tatăl lui era primar în Ovidiu, iar numele Pădure însemna ceva în judeţul Constanţa. Aşa că miliţienii îl cred pe cuvânt când le spune că s-a încurcat şi a greşit trenul.

image

Trec anii, George Pădure se întoarce să străbată cărările înguste dintre mesele de restaurant. Timp de un deceniu serveşte, stă cuminte, face bani - „ospătăria era o meserie bănoasă, câştigam mai mult ca tata, care era primar“ - şi îşi face relaţii – „dacă nici ospătarii nu-şi fac relaţii, atunci cine?“. În taină se gândeşte, însă, în continuare, la o variantă prin care să fugă din România.

În 1979, George Pădure se foloseşte de banii şi de relaţiile acumulate. Dă o atenţie cui trebuie şi este angajat la Navrom. Postul: ospătar pe nave internaţionale. Cerinţe: abilitatea de a lucra în echipă, experienţa, disponibilitatea la călătorii în străinătate. Avantaje: salariu atractiv, cazare şi masă asigurate. Pădure mai vede şi: oportunitatea rămânerii într-un port occidental şi a cererii de azil politic. Nu pierde timpul şi la 8 iunie 1980, când ajunge în portul militar francez Brest, fuge de pe vas şi cere azil politic. Francezii îl cred spion şi îl interoghează îndelung. Aici povestea se încâlceşte: Pădure spune că nu i-a mai plăcut în Brest „ce viitor aveam eu în acel oraş-port? Le-am spus francezilor că vreau să mă întorc în România, să mă lase în pace“. Fuge însă la Paris şi de acolo la Anvers, unde avea o cunoştinţă. Trage la acea cunoştinţă şi-apoi îşi ia viaţa de capăt. Avea 26 de ani.

Anvers (Belgia), anii ’80. Nu, nu s-a întâlnit cu Băsescu pe-acolo (Traian Băsescu era reprezentantul Navrom la Anvers) şi nici cu Cataramă (Viorel Cataramă făcea comerţ exterior cu firma Belco, cu sediul la Anvers). Pădure şi-a văzut de treaba lui. S-a lipit de o industrie cu un viitor luminos: electronicele şi electrocasnicele. S-a angajat la un magazin care vindea astfel de produse  şi a început să meargă cu oferte în port, la marinari.

Urmărea orarul cu sosiri şi plecări al portului Anvers şi se ducea direct la ţintă: ştia că marinarii africani şi cei din Orientul Mijlociu sunt ahtiaţi după frigidere. Ştia că est-europenii vor videouri, combine muzicale şi televizoare color. Se descurca în mai multe limbi străine: „Îi «prindeam» pe marinarii pentru că ei n-aveau timp, nu cunoşteau oraşele, dar aveau bani… Din port îi transportam cu maşina la magazin să-şi ia produsele. Pentru ei era mai simplu aşa. Eu am adus tipul ăsta de comerţ în portul Anvers“.

A început să câştige bine ca agent de vânzări, a schimbat firmele, s-a dus la salarii şi la comisioane tot mai mari. Până când a obţinut cetăţenia belgiană şi şi-a făcut propria firmă de comerţ cu electronice şi electrocasnice. I-a zis Gepa, de la George Pădure. Era 1986.  Firma mergea bine, se transformase din imigrant în om de afaceri, îşi adusese nevasta şi băiatul alături de el, în Belgia. Însă, într-o zi, George Pădure zappează şi vede pe un post franţuzesc un grupaj de ştiri cu titlul „Evenimente sângeroase în România“. Sună acasă, îi răspunde mama lui: „Ce să fac, mamă, fac un lighean de chiftele să le trimit la revoluţionari“.  


Magazinul Gepa, pe o stradă din Anvers, la finalul anilor '80

image

Interviu George Pădure: „Nu sunt la puşcărie, dar şi conturile mele sunt pe minus. Nici nu ştiu cum e mai bine...“

„Adevărul“: De ce v-aţi întors în România?
George Pădure: M-am întors pentru că prietenii mei de aici îmi tot spuneau să fac un magazin la Bucureşti. Era 1990, am zis: «hai să fac, că e plăcut în România». Zic: «vin şi eu o dată pe lună şi în rest îmi văd de treaba mea în Belgia…» Mă trăgea aţa. În 1991 am făcut firma, i-am zis tot Gepa. Prietenii îmi spuneau să plec cu 200 de dolari. Eu am zis că nici nu mă gândesc, plec cu 50.000 de dolari.

Cum aţi găsit magazinul de pe Calea Dorobanţilor?
Am pornit prin Bucureşti să găsesc un spaţiu. Nimeni nu dădea nimic. Nimeni, adică statul. Eram hotărât să să plec, să-mi văd de treabă. În timpul ăsta, prin Belgia dădea interviuri ample prim-ministrul Petre Roman. Spunea: „aşteptăm investitori! Veniţi în România să investiţi, vă punem la dispoziţie tot!“. M-am dus la Guvernul României şi am zis: „Vreau să vorbesc cu Petre Roman!“. „Aa, păi nu se poate…“. „Atunci să-i spuneţi că mâine mă duc în Belgia, merg direct la o televiziune şi spun că tot ce declară el prin interviuri e o minciună. Păi, vin aici, vreau să investesc şi nimeni nu mă bagă în seamă? Se poate?!“. Omul căruia i-am spus toate astea era un consilier. Şi-a făcut treaba consilierul, l-a informat pe Roman şi în aceeaşi zi am primit un bilet la Hotel Bucureşti, unde eram cazat: „Sunteţi aşteptat mâine la ora 9.00, la Primarul General al Bucureştiului“. A doua zi mi s-a pus la dispoziţie o maşină a primăriei şi un angajat m-a plimbat pe la trei spaţii comerciale, să-mi aleg. Unul era la Unirea, altul - pe 13 Septembrie, lângă Casa Poporului, dar cel mai mult mi-a plăcut cel de pe Dorobanţi. Fiind constănţean, nu cunoşteam Bucureştiul, dar mi-a plăcut Dorobanţiul: liniştit, bulevard mare, locuri de parcare în faţă… plăcut. Magazinul era mare, 1.400 de metri pătraţi, puteam să mă desfăşor. Zic: „P-ăsta îl iau!“. În trei săptămâni l-am renovat şi l-am deschis.

image

George Pădure alături de Crin Halaicu (fost primar general al Bucureştiului)

Aţi pregătit cumva deschiderea, aţi avut un plan?
Deschiderea a fost o nebunie. Am dat un anunţ publicitar la 9.00 seara, la TVR, şi am zis aşa: „Şoferii care vin la magazinul Gepa şi îşi scriu cu vopsea pe maşină «Gepa», primesc gratuit un casetofon auto“. Găsisem nişte casetofoane foarte ieftine şi bune. Şi au venit 3.000 de maşini! Au blocat tot.

Îşi scriau oamenii pe maşini cu vopsea sau cum?
Nu. Aveam în faţa magazinului un om care numai asta făcea: pistol cu vopsea - şablon Gepa - casetofonul - gata, dă-i drumul! Următorul! După ce am dat 1.000 de casetofoane am aflat că după ce plecau, unii şoferi ştergeau vopseaua şi se puneau iar la rând. Şi am schimbat sistemul: casetofonul se dă a doua zi, ca să se usuce vopseaua. În felul ăsta am reuşit să avem câteva mii de maşini inscripţionate cu sigla şi numele Gepa. A fost o campanie foarte bună.

Ce produse aveaţi la Gepa?
Aveam de toate, genţi, geamantane… dar electrocasnicele şi electronicele se vindeau cel mai bine. Era perioada videoului. Până la apariţia televiziunii prin cablu – prin ‘94 – a fost perioada videoului . Am profitat de mirajul ăsta al românului, dar să ştiţi că peste tot în lume videoul s-a vândut în sute de milioane de bucăţi. E adevărat că nu valora cât o maşină. Am prins toate chestiile astea: apariţia compact discului, apariţia faxului, apariţia videoului. Dar, totuşi, descoperirea secolului rămâne internetul. Din păcate, nu mă pricep la IT.

Sloganul “Un pic mai bine pentru dumneavoastră” cine l-a gândit?
Eu. E creaţia mea. Aveam 40.000 de articole în magazin şi totuşi spuneam „Un pic mai bine pentru dumneavoastră“. Eram foarte mari şi a fost mai mult o glumă aşa: „eh, un pic mai bine pentru dumneavoastră“.

image

Aveaţi concurenţă?
Copos a început cu Samsung după mine. Era tot pe Dorobanţi, vizavi. El a fost foarte mult ajutat de instituţii. Pe vremea aia se dădeau legi şi ordonanţe de Guvern direcţionate spre un singur om sau spre 10 oameni. Aşa s-au băgat accizele de 72% la televizoarele cu telecomandă. Eu plăteam, dar însemna că preţul meu e dublu. George Copos vindea la jumătate de preţ. Când îi dădea omului televizorul, îi spunea: “pentru telecomandă vă duceţi în gangul de alături”. Puteam să fac şi eu aşa, dar mi-a fost frică. Concurenţa cu Copos a fost aşa, am zis: “chiar dacă nu vând niciun televizor, ţin magazinul deschis, să vadă că nu renunţ!”. Începusem să am concurenţă, în afară de Samsung, apăruse Megavision al lui Dan Adamescu.

Ce aţi făcut cu magazinul din Belgia?
Afacerea din Belgia am închis-o după un an de stat în România. Nu mă mai puteam ocupa de ea. În loc să stau trei zile în România şi o lună în Belgia, am inversat. Ar trebui să spun că regret mutarea asta. Azi nu pot zice că sunt bogat sau că România, în toţi anii ăştia, mi-a adus cine ştie ce satisfacţie. La început am pierdut cam un milion de dolari numai din devalorizarea leului. Tot ce agoniseam se pierdea…Aşa că, da, într-un fel regret, dar nu mai pot face nimic.

Eraţi vedetă de televiziune la mijlocul anilor’ 90. Peste tot apăreaţi…
Eram nelipsit de la televizor. În fiecare săptămână eram pe undeva, la o emisiune. Ăsta e şi motivul pentru care am fost votat primar la Sectorul 1 în 1996. Apariţiile mele la TV erau… serioase. Nu apăream ca un terchea-berchea.

image

George Pădure a câştigat Primăria Sectorului 1 cu sloganul „Un pic mai bine pentru Bucureşti“

Cum se face că nu sunteţi anchetat sau urmărit de DNA?Ce a făcut diferenţa între dumneavoastră şi alţi afacerişti ai generaţiei din care faceţi parte?
Diferenţa dintre mine şi oamenii de afaceri care acum sunt la puşcărie se vede în conturi. Eu sunt pe minus. Ei sunt pe plus. Concluzia vieţii nu ştiu care e. E mai bine să stai câteva luni la puşcărie şi să rămâi cu două trei sute de milioane de euro? Parcă uneori zic: „dar de ce n-am făcut şi eu aşa?“.  Nu ştiu. Eu am respectat legea şi nu o spun ca să mă fandosesc. De la cele mai mici detalii: toţi angajaţii mei au avut carte de muncă. Aşa am fost învăţat din Belgia: patronii mei de acolo mi-au spus: „George, totul trebuie să fie corect, că altfel vin controalele şi te distrug“. Nu am avut niciodată curajul să nu plătesc taxele. Într-adevăr, am rămas mai sărac, sunt pe minus. Tot ce mai am e un hotel în Bucureşti. Gepa nu mai există. A fost bine că am renunţat la ea. Nu mai mergea.

Ce e acum acolo unde aveaţi magazinul?
Bănci.

Aţi fost printre primii milionari ai anilor ’90. Acum ce avere mai aveţi?
Acum, averea mea e hotelul în care ne aflăm. N-am bani. Sunt negativ. Profit şi eu de interviul ăsta şi spun că – uite – îmi caut partener. Dacă e cineva interesat… am nevoie de partener. Respir greu singur!



George Pădure e departe de gloria de altădată dar e un om liber

image

În 1997, România a trecut printr-o puternică criză financiară. Vânzările, mai ales la produsele de lux, s-au prăbuşit. George Pădure (care în 1996 îşi începuse mandatul de primar al Sectorului 1) a încercat să vândă o parte din acţiunile Gepa SA către populaţie. Mutarea nu a reuşit, în ciuda unei puternice campanii în mass-media. Din 2000, cu George Pădure din nou la cârmă, firma a eşuat în încercarea de a ţine pasul  cu magazine precum Flanco sau Altex. În 2002, Gepa a sistat comerţul cu electronice şi electrocasnice şi a început să vândă mobilă, schimbându-şi numele în Gepa Decor. În 2006 firma a fost îngheţată, iar spaţiile comerciale - vândute.

Presa s-a comportat, în general, bine cu mine. Pentru că n-au avut cu ce să mă prindă, ziariştii au mai dat chestii cu femei sau că aş fi securist. Dar au dat lucrurile astea pentru că nu aveau altceva. (n.r. – În anii ’90, „Academia Caţavencu“ folosea un  joc de cuvinte care îl făcea pe George Pădure să pară suspect de legături cu cel mai cunoscut spion român: „Pagepa – un pic mai bine pentru dumneavoastră“)

Ion Cristoiu are să-i dea o carte lui George Pădure

În 1993, George Pădure era patronul ziarului „Tineretul Liber“. În acea perioadă a fost inaugurată în presa românească o rubrică ce avea să cunoască o fulminantă glorie. E vorba de rubrica: „O poziţie pe zi“. George Pădure se pricopsise prin Belgia cu o carte cu poziţii sexuale stilizate: „500 de poziţii: pe scaun, pe scară, pe masă, prin toată casa. Am dat în ziar câte una pe zi. De când am început cu treaba asta a crescut frumos tirajul… Îmi pare rău de cartea aia, ca i-am dat-o lu’ Cristoiu şi nu mi-a mai adus-o înapoi“.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite