Urme de rinoceri

Din 1996, de când, cu scurte întreruperi, s-a aflat la guvernare alături de toate partidele (cu excepţia PRM), UDMR a dus la perfecţiune arta compromisului în politică.

Marko Bela şi ai săi s-au alipit de orice guvern după principiul definit chiar de unul dintre liderii Uniunii: „UDMR seamănă cu o curvă de lux care trebuie plătită cu bani mulţi". Echipa de la vârful partidului se arată mai durabilă ca granitul şi orice figură nouă este un produs testat de cvintetul Marko-Frunda-Verestoy-Csaba-Borbely intrat în politică încă de la alegerile din 1990 şi deţinând neîntrerupt puterea în UDMR din 1993. UDMR s-a autoconservat într-o stare de suficienţă întreţinută de lipsa unei alternative. Laszlo Tokeş, criticul cel mai sever al UDMR şi sprijinit ostentativ din 2002 încoace de Victor Orban (liderul Fidesz), a fost expediat europarlamentar la Bruxelles, unde i s-a îngustat spaţiul pentru etalarea temelor sale obsedante.

Încă prea firav pentru o trântă cu mamutul udemerist pare Partidul Civic Maghiar. Electoratul maghiar a dat însă mai multe semne de indisciplină faţă de politica dictată de la centru de UDMR. Uniunea a devenit, cum se exprima un analist politic, un „office-seeking party", adică, într-o traducere liberă, un partid de hoţomani, obsedat să se înfrupte din orice profit al guvernării. "Băieţii deştepţi" de la conducerea UDMR apelează la forme de şantajare politică la vedere a unui PDL pe care stricarea frăţiei cu Marko et comp. l-ar alia subit cu neantul. Aşa că UDMR îşi face mendrele, mutilând, între altele, conţinutul unor (proiecte de) legi cum ar fi, mai nou, depolitizarea radioului şi a televiziunii publice sau statutul ANI.

Dacă IQ-ul UDMR de altădată n-ar moţăi acum sub straturile de slănină ale unor minţi retrograde, ar impune o retragere grabnică din calea asocierii Uniunii în calitate de coautor cu măcelul social în devenire. Echivalentul UDMR din Slovacia (Coaliţia Maghiară - SMK) tocmai a ratat intrarea în Legislativul de la Bratislava după 12 ani de prea tihnită viaţă parlamentară. Alternativa s-a numit „Most-Hid", un partid „slovaco-maghiar" pus pe picioare în 11 luni şi care, cu cele peste 8 procente strânse la alegerile din iunie, face parte din majoritatea de centru-dreapta, cu câţiva miniştri în guvernul condus de Iveta Radicova. Deci?