Primele cuvinte pe care le-am auzit de la medicul de urgenţă de la Spitalul Universitar au fost „recoltaţi sânge pentru analize“. Şocul suferit nu reuşise însă să inhibe teama de spital, dar un mecanism cognitiv adaptativ m-a determinat să accept în cele din urmă toate procedurile, inclusiv recoltarea probei de sânge.

Instantaneu, ca şi cum suferinţa ar fi dispărut, gândul m-a purtat la colegii mei de profesie care vor prelucra această probă de sânge şi care vor oferi rezultatele. Aceştia sunt profesioniştii din medicina de laborator care sunt obligaţi de natura meseriei să ofere în regim de urgenţă rezultatele de laborator.

Fie că este o urgenţă, cum a fost cazul meu, fie că este un test de rutină sau o analiză complexă, profesioniştii din laboratoarele clinice, prin analiza precisă a componentelor hematologice sau a unor compuşi biochimici, pot identifica imaginea stării de sănătate a unui pacient. Adevărul dintr-o picătură sau câţiva mililitri de sânge nu se aşterne singur pe buletinul de analize interpretat de medicul clinician, ci este rodul muncii depuse de aceşti profesionişti, fie ei medici, biologi, biochimişti sau chimişti specializaţi în domeniul medical.

Ajuns pe patul de spital în urma evenimentului descris, am realizat şi mai mult cu tristeţe că aceşti profesionişti nu sunt vizibili, ca sunt pentru cei mai mulţi dintre pacienţi doar nişte profesionişti din umbră, care nu intră direct în contact cu pacienţii, dar care ar merită toată consideraţia noastră. Faptul că aceştia sunt „ascunşi“ în laboratoarele lor, în faţa echipamentelor sofisticate de detecţie şi analiză nu ar trebui sa diminueze cu nimic importanţa consistentă a muncii lor în cadrul echipei medicale, fără de care medicii clinicieni nu ar putea pune un diagnostic corect.

Cu toţii suntem impresionaţi de ştirile din domeniul geneticii medicale, de avansul realizat în editarea genomului uman cu efecte terapeutice spectaculoase. De asemenea, foarte multe cupluri apelează la fertilizarea in vitro (FIV) sau la diagnosticul prenatal al cariotipului fetusului pentru evitarea unor sarcini cu modificări genetice patologice.

ADN-ul izolat dintr-o singură picătură de sânge de geneticieni este suficient pentru analizele genetice forensice sau identificarea mutaţiilor genetice asociate cu un anumit tip de boală, care ne direcţionează spre alegerea unui tratament personalizat în anumite boli oncologice. Din nefericire, şi aceşti profesionişti ultra specializaţi, fie ei biologi geneticieni sau biologi embriologi care realizează aceste proceduri sofisticate, nu sunt cunoscuţi publicului larg.

Gradul înalt de pregătire al acestor profesionişti pentru obţinerea adevărului dintr-o picătură de sânge este, din păcate, în totală contradicţie cu realitatea în ce priveşte salarizarea. Noua lege a salarizării i-a nedreptăţit dramatic trimiţându-i la coada ierarhiei salarizării în domeniul medical. De la un salariu apropiat de medicul specialist de laborator au ajuns sa câştige sub un angajat cu studii medii din sistemul de sănătate. Nu a mai contat nivelul studiilor, al specializărilor, doctoratele acestor sau că unii lucrează în învăţământul superior.

„Urgenţa dintr-o picătură de sânge“ nu a mai contat când a fost vorba de bani. Toată urgenţa a dispărut şi nivelul de salarizare a fost stabilit exclusiv, din ce se pare, doar pe baza gradului de vizibilitate, de populism, de numărul membrilor unei categorii profesionale sau de zgomotul produs în faţa televiziunilor.

Este munca acestora dispensabilă? Cu siguranţă nu, pentru că sistarea muncii acestor profesionişti din domeniul medical doar pentru câteva minute, sistarea gradului de urgenţă ar echivala cu paralizarea întregului sistem de sănătate. De ce nu sunt atunci ascultaţi, de ce nu se tem politicienii de ei?

Conform noii legi de salarizare, un biolog cu gradaţie maximă cu 25 de ani vechime va primi, pe baza formulei de calcul prezentată de ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, 113 lei, care echivalează cu o creştere de 4,2%. Această „creştere a umilinţei“, dacă o putem numi aşa,  este negativă din cauza inflaţiei cumulate pe anii 2018 şi 2019, de peste 6%. În cele din urmă, s-a ajuns ca prin noua legea de salarizare să afirmăm deschis că „nu s-a dat, ci ni s-a luat“. Revoltător este faptul că această „creştere a umilinţei“ de aproximativ 100 lei se va realiza anual, în următorii 3 ani, aşa cum este specificat în lege. Rezultă că această lege a fost făcută doar pentru anumite categorii profesionale în detrimentul altora. Singura soluţie este modificarea coeficienţilor de salarizare, care în cazul acestor categorii profesionale ar trebuie să fie de peste 3,17.

Cauzele identificate de mine pentru această problemă sunt multiple dar cele mai relevante îşi au originea în ramificaţiile dihotomice care conduc la marile sindicate şi organizaţia profesională care îi reprezintă. Sindicatele în care sunt răsfiraţi aceşti profesionişti, cu puţine excepţii, au negociat doar pentru membrii lor majoritari şi astfel nu şi-au pus niciodată problema să susţină o grevă a acestora. Fără reprezentare directă în faţa politicienilor din partea sindicatelor, au fost mereu descoperiţi şi lipsiţi de la masa negocierile importante având ca temă salarizarea.

Un alt factor agravant al situaţiei acestora este imobilitatea cronică a organizaţiei lor profesionale, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România (OBBCSSR). Din cauza diluării voite a categoriilor profesioniştilor ce pot face parte din această organizaţiei şi creşterii, în schimb, a numărului asimilaţilor, organizaţia a preferat să stea ascunsă.

Cu toate acestea, aflarea adevărului dintr-o picătură de sânge, în condiţii de urgenţă,  necesită aceeaşi muncă şi pregătire ca cele ale colegilor lor din Uniunea Europeană. Astfel, adevărul este însă unul singur şi trebuie admis de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, adevărul este ca există o singură URGENŢĂ în ce îi priveşte, aceea de a rezolva problemelor acestora astfel încât munca lor să fie răsplătită la justa sa valoare.