Unu din cinci români a părăsit România. O ţară supusă decadenţei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unu din cinci români cu vârsta cuprinsă între 25 şi 39 de ani e plecat în străinătate, România fiind pe locul doi după Siria. Unii nu se mai întorc.

Oficial, numărul românilor din diaspora se ridică la 3,4 milioane sau 17% din populaţia rămasă a ţării. Neoficial, nimeni nu ştie mai ales că mulţi dintre aceştia încă sunt înscrişi ca trăind în România.. Cea mai mare comunitate este în Italia (1,1 milioane), urmată de Spania (684.000) şi Germania (657.000). Guvernul Marii Britanii estimează că 223.000 de români trăiesc pe insulă cu precădere lucrând în domeniul hotelier, restaurante, construcţii, dar şi socio-medical. Românii din Spania au început să reprezinte cea mai mare minoritate, depăşind pe cei veniţi din Maroc. În România au rămas mii de copii orfani şi bătrâni singuri. Un fenomen unic psihologic este legat de cei care s-au întors şi suferă de depresie.  

Nu am nicio idee de ce din unele judeţe românii nu emigrează deloc, au cea mai mică rată sub 1% şi anume: Satu Mare, Sălaj, Bihor şi Ialomiţa. Poate îmi spuneţi dumneavoastră?

Atât de mare a fost emigraţia încât, în perioada 2000-2015, România a avut a doua cea mai mare creştere a diasporei, după Siria. Pe locul trei era Polonia urmată de India, conform unui raport al Naţiunilor Unite. Diferenţa uriaşă între cele două ţări este dată de motivul migraţiei, sirienii fugind din calea războiului, românii plecând pe timp de pace, mânaţi de sărăcie.

Oamenii se influenţează reciproc mai ales când observă îmbunătăţiri în statusul socio-financiar al celui de lângă el, vecin sau prieten.

Sărăcia te dă afară din România

Cel mai puternic factor al migraţiei românilor este negreşit de natură socio-economică. Dacă populaţia altor state migrează datorită conflictelor armate, în limbaj comun, românii părăsesc ţara forţaţi de sărăcie. Zona NE a patriei se cunoaşte ca fiind cea cu cel mai ridicat grad al sărăciei de pe întreg cuprinsul ţării. Pe de altă parte, românii doar dacă considerăm din anul 2007 până în prezent au deja o perioadă de 11 ani de migraţie masivă constantă. Asta înseamnă că dincolo de factorul socio-economic există şi o influenţă socială care determină populaţia dintr-o anumită zonă geografică să emigreze. Oamenii se influenţează reciproc mai ales când observă îmbunătăţiri în statusul socio-financiar al celui de lângă el, vecin sau prieten. Şi mai apare un fenomen. Este vorba de reîntregirea familiei, de soţ care şi-a adus soţia şi copiii în străinătate, de copii care au crescut în străinătate timp de 10 ani şi rămân acolo pentru continuarea studiilor sau de rudele îndepărtate şi prieteni. Condiţiile de trai influenţează cel mai mult luarea acestei decizii alături de resursele şi oportunităţile locului şi încă ceva, de stabilitatea relaţiilor din familie. Deşi ţările precum Italia, Spania unde avem cea mai masivă comunitate de români au suferit instabilităţi politice şi economice în ultimii ani, români tot nu au luat decizia de a se repatria. Şi-au creat noi relaţii sociale, s-au integrat, au realizat căsătorii mixte, factori determinanţi pentru convieţuirea pe termen lung. Sunt români care sosesc acasă în vacanţe şi după primele 2 zile de contact cu aceeaşi Românie vor să se întoarcă în ţara adoptivă, pe care acum o consideră acasă.

De ce nu se mai întorc? O bună parte merg mai departe, fac demersuri de a deveni cetăţeni ai noului stat în care trăiesc.

Astfel, tot românii sunt pe primul loc al cetăţenilor europeni care au dobândit cetăţenia unui alt stat european. Într-un singur an, 14.400 de români au devenit italieni şi 3.000 au devenit germani. Suntem urmaţi de 5.900 de polonezi care au dobândit cetăţenie germană şi britanică (3.800), 3.400 de italieni care au dobândit cetăţenia germană şi 3.100 de portughezi care au devenit francezi. Vă daţi seama că aceste persoane au deja cel puţin 5 ani de rezidenţă într-un stat european şi odată dobândindu-şi o nouă cetăţenie a scăzut drastic motivaţia de a se întoarce în România. Deci, unii dintre români sunt pierduţi pentru totdeauna ca cetăţeni ai României. E trist şi pentru cei care cu uşurinţă au renunţat definitiv la cetăţenia română. Nu se vor mai întoarce.

Au deja o viaţă bine conturată în Occident: case cumpărate, joburi stabile, relaţii sociale şi biserică. Biserica Ortodoxă Română a sesizat acest fenomen. Astfel, în 2017 conform datelor oficiale BOR de dezvoltare şi organizare, erau înregistraţi 1.078 de preoţi în diaspora. Nu în vacanţă. Ci stabiliţi definitiv pentru comunităţi de români, unele cu zeci de mii, cu biserici deja construite. Vă daţi seama? 14 eparhii, cu 1.235 parohii şi filii, preoţi care au slujit într-un singur an 22.729 botezuri, 3.325 cununii şi 912 înmormântări. Pentru mine sunt triste aceste cifre. În ce cimitire se vor odihni anual cei 1.000 de români decedaţi? Că doar nu au fost ucişi pe front şi nu se mai întorc acasă. Am credinţă că mare parte din cei aproape 23.000 de copii nou născuţi în diaspora vor continua să trăiască acolo. O cifră subraportată deoarece pe românii născuţi de altă confesiune sau cei care nu se botează nu-i avem.

În 2018 şi în anii următori nu ar fi surprinzător să vedem mulţi români care se îndreaptă spre nordul Europei, unde salariile sunt ridicate şi la fel nivelul de trai.

Însă ce este realmente îngrijorător că vorbim de categoria persoanelor cu vârste cuprinse între 30 - 34 de ani ca fiind cea mai mare, urmată imediat, la mică distanţă, de categoria 25-29. Sunt tineri care fie au absolvit sau nu o instituţie de învăţământ superior aici, tineri care au încercat cel puţin 10 ani să lucreze în România, să-şi creeze o stabilitate socială şi financiară, să-şi clădească o carieră şi foarte probabil mulţi dintre aceştia sunt tineri deja căsătoriţi şi părinţi ceea ce înseamnă că este vorba de o migraţie a familiilor nu doar de o migraţie a unui singure persoane din familie (care să trimită bani acasă), aşa cum eram obişnuiţi în primii ani după 2000. Ceea ce este mult mai grav. O depopulare. Deci nu vorbim de tineri elevi, studenţi sau la început de carieră, care lucrează sezonier, ci de familii întregi care migrează pentru totdeauna. Cred că nu este săptămână să nu primesc veşti de la prieteni sau amici care se hotărăsc să spună „Adio, România”. Acasă rămânând sute de mi bătrâni singuri deprimaţi.

Tendinţa a fost să credem că mediul rural înseamnă sărăcie, însă datele ne arată că în 2017 un număr ridicat (mai mult decât dublu) reprezintă cei care pleacă din mediul urban

Sunt tineri adulţi dezamăgiţi de instabilitatea politică din ţară care a condus la instabilitate economică şi scepticism în viitorul ţării. Ceea ce afectează în mod determinant piaţa muncii deoarece aceşti adulţi plecaţi la 35 de ani din România, după 10-15 ani de muncă în Occident nu vor mai fi tentaţi să se întoarcă acasă, vor dori pensie din altă ţară. Copiii, la rândul lor, odată educaţi în străinătate, deprinzând o limbă străină şi desprinşi de comunitatea lor atâţia ani, nu vor avea niciun motiv de a se întoarce acasă, neavând prieteni, colegi şi nici bunici care să-i lege definitiv. Deci, România se regăseşte în declin demografic.

Românii din oraşe pleacă mai mult decât cei de la sate

Tendinţa a fost să credem că mediul rural înseamnă sărăcie, însă datele ne arată că în 2017 un număr ridicat (mai mult decât dublu) reprezintă cei care pleacă din mediul urban, ceea ce ne determină să considerăm şi mediul urban ca fiind instabil şi fără orice perspectivă. Simplu spus, viaţa la oraş în România este mult mai costisitoare decât viaţa la sat. Absolvirea unui facultăţi, dobândirea unor calificări nu mai garantează un loc de muncă, iar un loc de muncă în mediul urban nu mai garantează venituri suficiente pentru un trai decent. Salariile nu au crescut colosal în ultimii 10-15 ani.   

Categoria studenţilor nu trebuie neglijată. Cu cât studiază mai mult în străinătate, cu atât scad şansele de a se întoarce în ţară. Pe de o parte confortul financiar, respectul pentru ocupaţie, perspectivele asupra carierei, supremaţia legii în ţările europene sunt mai atractive în contrast cu lipsa oricăror previziuni din România, corupţia şi mediocritatea.

În concluzie, Statul Român printr-un efort comun al ministerelor este obligat să gândească şi să implementeze politici eficiente pe termen lung pentru a păstra populaţia tânără în ţară, adaptate fiecărei categorii profesionale.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite