Excepţională dezvăluirea colegilor de la „Adevărul" care au publicat ieri, în exclusivitate, conţinutul programului economic al struţo-cămilei politice numite Uniunea Social-Liberală. La o analiză atentă, descoperim că alternativa la actuala putere nu e cu nimic mai presus ori, dacă doriţi, mai prejos decât catastrofalul regim Băsescu-Boc.

Motivul e simplu. „Specialiştii" PSD, PNL şi PC încearcă să combine, într-o alchimie aproximativă, preceptele de stânga cu cele de dreapta. Rezultatul? Un melanj fără noimă ce nu poate duce decât la un haos generalizat în care, vorba aia, nu ştie stânga ce face dreapta. Şi viceversa. E de ajuns, aici, să amintim promisiunile populiste şi demagogice din amintitul document.

Dar cea mai sugestivă mi se pare poza care ilustrează articolul din „Adevărul". Ea datează din luna martie când s-a semnat, la Iaşi, protocolul de colaborare dintre cele trei formaţiuni. În prezenţa lui Crin Antonescu şi Victor Ponta, cei care fac schimb de semnături sunt liderii locali, deputatul PNL Relu Fenechiu şi primarul PSD Gheorghe ­Nichita. Bucuria care li se citeşte pe chipuri este perfect explicabilă. Cei doi sunt aliaţi „avant la lettre", cum ar zice francezul, adică înainte ca şefilor de la centru să le fi trecut măcar prin cap gândul unei alianţe.

Şi asta pentru că Nichita şi Fenechiu nu-şi fac nicio problemă legată de ideologie sau de doctrină. Pentru ei, ideologia supremă e banul, iar doctrina cea mai la îndemână, şmecheria. În fapt, amândoi sunt altceva decât pretind a fi. Primul a fost bugetar toată viaţa, ceea ce nu-l împiedică să trăiască pe picior mare, într-o căsoaie din Copou, să deţină o colecţie impresionantă de terenuri, tablouri şi bijuterii, să se îmbrace în costume de mii de euro bucata. Cum s-ar spune, omul semnalizează stânga şi o ia la dreapta. Celălalt personaj face aceeaşi mişcare, dar în sens invers. Trece drept un susţinător al ideii de iniţiativă privată, fără a-şi face reproşuri că grosul averii sale provine de pe urma afacerilor cu statul. Mai ales când statul e reprezentat de cei pe care i-a numit în funcţii şi, în consecinţă, îi sunt datori cu un contract-două fără licitaţie.

„Social-democratul" Nichita nu vede nicio incompatibilitate între „filosofia" partidului său şi faptul că el promovează interesele private ale unor afacerişti în defavoarea celor mulţi şi săraci. Ca, de pildă, în cazul controversatului proiect Palas, un cadou de 12 hectare în centrul oraşului pentru un patron-prieten. La fel, „liberalul" Fenechiu nu se dă înapoi să apeleze la punga contribuabilului atunci când are nevoie să-şi finanţeze propriul „business". Ca de pildă, pentru a construi o biserică în luxosul său cartier de vile de la marginea Ieşilor.

Că Nichita şi Fenechiu erau „fraţi" chiar şi pe timpul când, oficial, trebuiau să fie adversari o mărturiseşte cel de-al doilea, cu o sinceritate dezarmantă, în de-acum celebra stenogramă a discuţiei cu bunul său amic Vîntu: „Eu mi-am călcat peste orgolii şi la Iaşi am lucrat cu Gigi Nichita ca doi prieteni de 100 de ani". Carevasăzică, USL a fost fondat în anul de graţie 1909!