România ocupă locul 48 în Indexul Global al Inovării pe 2021, fiind devansată de Ungaria şi Bulgaria şi Slovacia (clasate pe locurile 34, 35, respectiv 37). Pe prima poziţie în clasamentul realizat de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) se află Elveţia, urmată, în Top 10, de Suedia, SUA, Marea Britanie, Coreea de Sud, Olanda, Finlanda, Singapore, Danemarca şi Germania.

În ultimul deceniu, Coreea de Sud a urcat de pe locul 10 pe 5, Franţa de pe 22 pe 11, iar China de pe 14 pe 12.

Indexul creat în 2007 de OMPI – agenţie a ONU – are la bază 80 de criterii, grupate în două categorii: mijloacele alocate inovării (în special infrastructură şi capital uman) şi rezultatele efective. Raportul organizaţiei pe acest an, dat publicităţii la 20 septembrie, constată că investiţiile în inovare au rezistat bine pandemiei, la nivel global. Documentul critică, însă, faptul că 31 de economii au performanţe sub aşteptări în materie de investiţii în inovaţie, între acestea aflându-se şi trei state din UE (România, Grecia şi Lituania).

În urmă cu o săptămână, un raport al Eurostat – forul statistic al UE – atrăgea atenţia asupra alocării infime a României pentru cercetare şi dezvoltare: numai 15 euro în medie pe cap de locuitor (ceea ce ne aruncă pe ultimul loc în UE), sub Bulgaria (21 de euro) şi Ungaria (39 de euro). Topul european al bugetelor dedicate cercetării şi dezvoltării este condus de Luxembourg (648 de euro/persoană), urmat de Danemarca (519 euro) şi Germania (443 de euro). Media bugetului alocat de ţările UE este de 225 de euro/locuitor, în creştere cu 22% în ultimul deceniu. Ţările UE alocă, în prezent, 100 de miliarde de euro anual acestui sector.

Temele astea nu se califică, însă, pentru agenda publică românească. Scuzaţi deranjul!

România se află între puţinele state membre care au redus alocarea guvernamentală: de la 17 euro/cetăţean român, în 2010, la 15 euro anul trecut. În intervalul 2010-2020, spre comparaţie, Letonia şi-a triplat bugetul pentru cercetare şi dezvoltare, iar Grecia şi Estonia l-au dublat.

Cu numai 0,31% din PIB pentru cercetare, România ocupă ultimul loc în UE, fiind întrecută de vecinele Ungaria (0,54%) şi Bulgaria (0,56%). Media UE a fost în 2020 de 1,42%.

Eurostat indică, de asemenea, stagnarea în ultimii zece ani a cifrei personalului din cercetare şi dezvoltare, sector în care lucrează numai 31.000 de români. În acest timp, la nivelul UE minus Marea Britanie, în intervalul 2012-2019, cifra angajaţilor din domeniu a crescut de la 2,3 milioane la 2,9 milioane de specialişti în 27 de state membre.

Spre exemplu, în Bulgaria, de la 16.000 de angajaţi s-a ajuns la 26.000, în Cehia de la 60.000 la 79.000, în Ungaria de la 35.000 la 57.000, iar în Grecia de la 37.000 la 54.000 de angajaţi în cercetare şi dezvoltare. Cea mai spectaculoasă creştere de personal a înregistrat-o Germania, de la 591.000 la 734.000 de angajaţi în cercetare.

În ceea ce priveşte ecuaţia cercetare – dezvoltare – inovare, o platformă a statului belgian pentru sprijinirea investitorilor explică: cercetarea şi dezvoltarea transformă banii în cunoaştere, în timp ce inovaţia transformă cunoaşterea în oportunităţi de afaceri.

Temele astea nu se califică, însă, pentru agenda publică românească. Scuzaţi deranjul!

* apărut în Dilema veche, nr. 912, 30 septembrie – 6 octombrie 2021