Un viol de demult şi multe nopţi nedormite

„În noaptea aceea bătrânica mea a dormit foarte bine. Eu nu am închis un ochi.”    FOTO: Arhivă personală

Vă propun spre discuţie încă o problemă de etica, tot de pe vemea când eram tânăr şi „cu caş la gură", rezident în anul întâi, un intern stresat, dar plin de avânt.

Eram în spital şi vedeam în consultaţie o pacientă nouă, o bătrânică destul de bolnavă. Am stat mult de vorbă cu ea. Ca intern sârguincios, am vrut să iau un istoric al bolii foarte detaliat. Nu am lăsat niciun amănunt nedescusut. Bătrânica a fost foarte draguţă şi mi-a răspuns la toate întrebările cu răbdare, deşi respira cu greu. Mi-a spus că în trecutul îndepărtat, acum mulţi ani de zile, când era încă tânără, i s-a făcut histerectomie. „Histerectomie? V-a scos totul sau numai uterul?”. „Totul”. „Dar de ce?”. „Pentru că am avut o tumoră!”.

Am tot încercat să aflu felul de tumoră, dar bătrânică nu a putut să îmi mai dea niciun detaliu. S-a fâstâcit un pic când am întrebat-o măcar dacă ştie cumva - a fost o tumoră malignă? Cancer? S-a uitat un pic speriată şi apoi a spus că nu mai ţine minte.

„Vreau să vă spun ceva ce nu am spus la nimeni. Nimeni nu ştie, nici măcar soţul meu.”

După ce am terminat de vorbit cu bătrânica am ieşit din salon şi am mers în camera de dictare a doctorilor unde mi-am terminat nota din dosar şi consultul. Lucram foarte preocupat la notiţele mele, când am auzit un zgomot în spate. M-am întors şi surpriză! - era bătrânica mea, venită lipa-lipa în şosete şi camaşă de spital. S-a aşezat lânga mine şi m-a luat de mâini.

Am încremenit. Amandoi aveam ochii în lacrimi.

„Vreau să vă spun ceva ce nu am spus la nimeni. Nimeni nu ştie, nici măcar soţul meu. Nu mai am mult de trăit şi trebuie să spun cuiva. Am trăit cu această apăsare pe suflet toată viaţa, nu vreau să o iau în mormânt. Nu am avut nicio tumoră la uter. Am fost violată înainte de război de un bărbat de la noi din sat. Din păcate, am rămas însărcinată. Cum eram doar o copilă, nici nu mi-am dat seama că eram însărcinată până când a fost prea târziu. Eram dintr-o familie bună. Am mers la doctor, iar doctorul m-a internat. Ca să salveze onoarea mea şi a familiei mele, mi-a făcut histerectomie totală. Apoi a spus tuturor că am avut o tumoră. Aşa se făceau lucrurile pe vremea aceea. Am rămas de la o vârstă fragedă o femeie stearpă. Nu am spus numănui adevăratul motiv, nici măcar soţului meu. Dar cel mai dureros a fost faptul că din când în când dădeam prin sat peste cel care mă violase. El nici nu a ştiut că tragedia mea a durat mult după violul în sine”.

„Dr. Dan, nici nu ştiţi câte nopţi nedormite am petrecut din cauza greutăţii din suflet!”.

Am încremenit. Amandoi aveam ochii în lacrimi. Băbuţa avea mâinile transpirate de emoţie. Mi-a spus: „Multumesc că aţi stat mult de vorbă cu mine, de la o vârstă lumea nu are timp pentru tine. De aceea mi-am făcut curaj - dacă tot vreau să îi spun cuiva, hai sa îi spun lui Dr. Dan”. Eu am întrebat încet: „Dar ce s-a ales de cel care v-a violat?”. „Este încă în sat, bătrân şi bolnav. Îşi cară crucea”. M-a îmbrăţişat tare-tare. I-am simţit inima bătând prin cămaşa de spital. Apoi a plecat înapoi în salon lipa-lipa, în şosete.

Am rămas strivit pe scaun. Bătrânica mea tocmai îmi destăinuise o crimă, iar criminalul era în viaţă, nepedepsit. Ce să fac? M-am tot uitat la telefon - să sun la poliţie? Cui să îi spun? Care este responsabilitatea mea, de membru al societăţii?

Am vorbit cu superiorii mei din spital. Toată lumea mi-a spus să o las baltă. Pentru că dorinţa bătrânei era să lăsam lucrurile aşa cum sunt. Şi pentru că au trecut foarte mulţi ani. Oricum ar fi fost foarte greu de dovedit o crimă petrecută acum peste jumătate de secol.

Aşa că nu am făcut nimic. Bătrânica în şosete mi-a pus mie o greutate pe suflet. Deşi aş fi putut să aduc în faţa justiţiei un criminal, care poate că a mai comis şi alte crime, eu nu am făcut nimic. NIMIC!!

În noaptea aceea bătrânica mea a dormit foarte bine. Eu nu am închis un ochi.