Un neisprăvit: Răzvan Theodorescu

Răzvan Theodorescu este exemplul tipic de intelectual erudit, cu operă solidă, care coboară senin în groapa ticăloşilor fără scrupule.

Domnia-sa a reuşit să se compromită într-o aşa măsură în 1990, încât nici toată apa planetei nu-l va spăla de ruşine. Ca director al Radioteleviziunii Române, s-a comportat precum un şef de soviet de pe vremea lui Stalin. Pesemne că s-a molipsit de la Silviu Brucan, stalinistul de serviciu al presei dirijate de pe turela tancurilor sovietice. Sau chiar de la Ion Iliescu, la care se uita ca la o icoană. Şi în numele căruia recurgea la diversiuni ordinare, de genul întreruperii emisiei ori simulării atacului asupra TVR.

Din interviul domnului Theodorescu scot capul multe minciuni, dar pentru una dintre ele ar merita să-şi înghită limba. Fostul jupân al televiziunii publice susţine şi acum, după 20 de ani, că TVR a tratat corect manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii. Cum nu-i crapă obrazul! Atâta vreme cât noi, „golanii" din 1990, suntem vii, n-o să permitem nimănui, nici măcar unui academician, să batjocorească adevărul istoric! Nu-l vom lăsa pe ilustrul academician să ne intoxice copiii cu asemenea otrăvuri! Vom avea grijă să le spunem adevărul.

Personal, nu voi obosi să spun că Piaţa Universităţii era un altar al democraţiei, o manifestaţie de o curăţenie dumnezeiască, pe care TVR o prezenta seara ca pe o adunătură de boschetari, aurolaci şi bişniţari. Nu erau pomenite numele respectabile care dădeau viaţă Pieţei, nu era filmată mulţimea de 30.000-40.000 de oameni, ci era tras câte-un cadru marginal cu două-trei ţigănci care vindeau seminţe. A, şi i se lua interviu câte unei cumetre care se plângea că din cauza golanilor din Piaţă nu mai ajunge maşina cu lapte pe strada ei...

Răzvan Theodorescu mai comite un sacrilegiu. Zice aşa: „A venit şi neinspirata formulă: «golani». «Golani» era prea mult, golanii pot fi şi frumoşi, Iliescu le putea spune măcar «neisprăviţi»!". Aşadar, noi, cei din Piaţă, eram nişte neisprăviţi. Şi Ana Blandiana. Şi Stere Gulea. Şi Gabriel Liiceanu. Şi Stelian Tănase. Şi Monica Lovinescu. Şi Virgil Ierunca. Şi Ion Caramitru. Şi Ovidiu Iuliu Moldovan. Şi Ştefan Radoff. Şi Nae Caranfil. Şi Eugen Ionescu, care transmitea de la Paris salutul său de „golan academician". Şi Alexandru Paleologu, „ambasadorul golanilor". Şi mulţi alţii, pe care nu am spaţiu să-i pomenesc aici, dar pe care-i port în suflet în amintirea acelei primăveri luminate.

Dacă toţi aceştia sunt, în viziunea domnului Theodorescu, nişte neisprăviţi, dacă toată studenţimea care cânta în Piaţă era o adunătură de neisprăviţi, atunci îmi calc pe suflet şi zic: mare neisprăvit sunteţi, domnule academician!

Iar aceasta - dată fiind compania de mai sus - nu este o jignire, ci un compliment. Unul nemeritat de un individ care a batjocorit Piaţa Universităţii cu un cinism de torţionar.