Un "muzeu pentru urmasi" tinut de mesterul Nicolae Popa din Tarpesti

Calatorul prin Targu Neamt intalneste, cu siguranta, in centrul orasului, indicatorul "Popa Museum". Daca urmeaza traseul indicat, are surpriza sa gaseasca, la cativa kilometri de localitate,

Calatorul prin Targu Neamt intalneste, cu siguranta, in centrul orasului, indicatorul "Popa Museum". Daca urmeaza traseul indicat, are surpriza sa gaseasca, la cativa kilometri de localitate, incredibila colectie a octogenarului dascal de biserica, Nicolae Popa. Muzeul din Tarpesti, comuna Petricani, adaposteste peste 3.000 de obiecte din cele mai variate, de la sculpturile in piatra si lemn realizate de gazda, colectie de numismatica, de etnografie locala, pana la podoabe neolitice si piese cu valoare arheologica. Un "muzeu pentru urmasi", cum il numeste mesterul; o usa spre alt timp.
Masti si costume de teatru popular
Vizitatorul vede mai intai poarta gospodariei-muzeu: stalpi uriasi din lemn, pe care mesterul i-a cioplit ca sa inchipuie siluete gigant de barbati si femei. Turistii straini se minuneaza de stilul "precolumbian", tip "Insula Pastelui" etc. Nicolae Popa, acum in etate de 85 de ani, nu imita insa pe nimeni. Lucreaza intuitiv, cu harul autodidactului. In curte, turistul adasta pe putin douazeci de minute: blocuri de piatra, trunchiuri de copac din care dalta a dat la iveala animale domestice sau fantastice, scene biblice, chipuri familiare, eroice sau din basme (Penes Curcanul, Ileana Cosanzeana, Statu-Palma-Barba-Cot, Voinicul luptandu-se cu un balaur etc.). Doamna Lenuta, sotia artistului, arata vizitatorului cuptorul unde se pun la afumat sculpturile din lemn, ca sa prinda patina. Se intra apoi in casa batraneasca, sediul "muzeului traditional" - colectia de masti si costume pentru teatrul popular. Odaile sunt ca pe vremuri, cu lazi de zestre si scoarte. Pe pereti, ranjesc stirb, cu dinti de fasole, mastile din carpe, blana sau tingiri uzate de arama, ori costumele de Jieni, Irozi, toate inventate si facute de mester si de sotia lui. Straiele pestrite sunt impodobite cu clopotei, margele, oglinjoare. Originale sunt platosele soldatilor romani, cu "solzi" din zeci de capace de conserve, costumul de inger, cu aripi, sau capetele de urs, mai mult simpatice decat infricosatoare. Costumati astfel, tinerii din Tarpesti, in frunte cu "seful" Popa, ies pe ulite, cu joc, dans si snoave, ca sa-i distreze pe sateni, cand e sarbatoare, sau pe turisti - la cerere. Acestia din urma pot sa se deghizeze in Magi sau in Daci ca sa-si faca poze. Artistilor unui ansamblu de dansuri din Istanbul li s-a dat sa imbrace costume populare romanesti. Mesterul, hatru, exclama ori de cate ori isi aduce aminte de episod: "Ptiu! I-am imbracat si pe turci in crestini!".
Iatagane turcesti si raschitori de canepa
In "casa cealalta", cu lung sirag de oale adormite pe tinda din lemn traforat, Nicolae Popa a adunat de toate: de la iatagane turcesti, halebarde medievale, paftale domnesti (pe vremuri, Tarpestiul a fost sat ascultator de Cetatea Neamtului), monezi vechi si moderne, pana la podoabe de fildes din neolitic (gasite chiar de mester, in santierul arheologic din Rapa lui Bodai). In cele 12 incaperi sunt aranjate frumos opaite pentru seu, gazute, masuri de pravalie, un geam de burduf (cum se punea inainte la casa) , unelte din cele mai diverse, cuve de sarat porcul, raschitori pentru canepa, pungute domnesti de tinut banii si harapnice de boier, buzdugane... La loc de cinste, se pot admira palosul unui ostean de-al lui Stefan cel Mare (cu lama scurtata taraneste, pentru ca arma sa poata fi transformata in cutit de gospodarie), vechile balamale ale Manastirii Neamt, salbe si lulele turcesti, tunica rosie a unui ostean din garda lui Cuza, o Sfanta Evanghelie de la 1821... Pentru doritori, se gasesc si suveniruri - linguri cu figuri sculptate, masti blanoase, cu preturi intre 3 si 25 de euro. O buna parte din colectia lui Nicolae Popa se afla in vitrinele muzeelor din Targu Neamt.
Turistii - mai multi straini decat romani
Cel mai drag ii e mesterului sa povesteasca despre satul de odinioara. Obiceiuri, snoave, bocete - toate le-a adunat si scris in carti. Si abia asteapta sa-l intrebe oaspetii cum a ajuns sculptor, din absolvent de "scoala de cantari". Pe vremuri, cand mustata ii era ca pana corbului si sapa la santierele arheologice din zona, i-a venit o idee mare: ca Tarpestiul trebuie sa intre, cumva, definitiv, in istorie. Si fiindca arheologii se dadeau de ceasul mortii sa gaseasca idoli primitivi din neolitic, Popa s-a apucat sa mestereasca el cativa. S-a inspirat nitel din cartile domnilor de la Bucuresti, si a introdus papuselele din lut in pamant. Specialistii s-au crucit cand le-au scos la lumina - "idolii" nu semanau cu nimic cunoscut. Cand s-au prins cine e autorul, l-au incurajat sa continue. Asa s-a nascut "mesterul popular Nicolae Popa", cu lucrarile caruia se duceau, "peste hotare", mai marii de la Cultura, intorcandu-se cu puzderie de medalii. Mesterul a umplut peretii unei odai cu diplome. Si apoi si-a facut muzeu. Pe vremea lui Ceausescu, peste de 300 de autocare pe an isi varsau turistii in curtea gospodarului. Acum, vizitatorii s-au mai rarit, dar sunt inca destui - israelieni, in special. Mesterul ar vrea sa vina mai multi romani. Ca doar intrarea la "muzeul pentru urmasi" e gratuita.