Un leac de frică

Frica păzeşte bostănăria. Pe ea se bazează dictaturile şi războaiele. Dacă ai vârât sentimentul de teamă în capul cuiva, îi poţi plasa liniştit medicamente, vrăji, cratiţe, tinereţe fără bătrâneţe, sau orice al fleac. Însă teama asigură şi supravieţuirea speciei, conservarea statutului social, respectarea regulilor şi, să nu râdeţi, mersul înainte al societăţii. Ca mai toate lucrurile şi iluziile ce ne înconjoară, frica e şi bună, şi rea.

În România, frica de ziua de mâine vine prima. Ea a încetat de mult să fie o decizie a noastră, personală. Prin decizia unui guvernant tâmpit sau vizionar, viaţa ta devine o catastrofă sau o vacanţă. Un exemplu clasic fuse, acum zece ani, decizia guvernului maghiar de a dubla salariile profesorilor. După atâta timp, nu numai că guvernul a picat, aşa cum merita, dar Ungaria nu a reuşit să-şi revină din şoc. În România, ziua de mâine a fost ştearsă din calendar de decizia altor guvernanţi de a tăia salariile. În concepţia ideologilor mesmerizaţi, măsura urma să salveze macroeconomia. O fi salvat-o, dar abia azi România a atins nivelul de dezvoltare din 2008. Frica asta, care domină spaţiul românesc de vreo douăzeci de ani nu poate fi domolită uşor, că nu ştii de unde vine.

Ţin aproape două frici apocaliptice, conspiraţionismul şi sfârşitul lumii. Ştiţi că ţările lumii, Europa şi bubulii sunt cu ochii pe români, încercând să-i desfiinţeze ca naţie. Le ţine hangul Putin, înveşmântat în mantaua lui Gogol, ori în flamura revoluţiei bolşevice. Companiile farmaceutice ne otrăvesc, ca să ne ţină în viaţă pe bani grei. Totul e o conspiraţie. Paranoia e floare la ureche. Mintea românului se bălăngăneşte ezitantă în furtuna zvonurilor contradictorii. Nicio explicaţie nu poate fi simplă. Trebuie, întotdeauna, să fie la mijloc ceva neguros, malefic şi încâlcit, altminteri nu e cu putinţă.

Mai puţin comentată, dar la fel de solidă e teama de pedeapsa divină, combinată cu sfârşitul civilizaţiei creştine. Semne pe cer, preziceri ale lui Nostradamus, vizionari obscuri, dar celebri şi filmuleţe de pe YouTube ne spun că gata, am mierlit-o. S-a sfârşit distracţia, capul la fund! Tot aşa moare şi civilizaţia europeană, sub asaltul hoardelor păgâne, înarmate până-n dinţi, gata să puiască şi pe creştini să-i copleşească. Să nu te dai cu capul de pereţi de atâta îngrijorare? Ba să te.

În sfârşit, frica mică, personală şi foarte costisitoare. Teama de bătrâneţe şi de moarte, sursă sigură de venit pentru detoxificatori, vegani, fitneşi, ocultişti, vrăjitoare, medicină alternativă. Şi nimeni nu spune deschis, clar că bătrâneţea, boala sau moartea sunt componente ireductibile ale vieţii. De ce ţi-e scris nu poţi fugi.

Dar iată şi leacurile, în modesta mea opinie. Când scrutezi viitorul, uită-te ce au în guşă şi-n căpuşă guvernanţii, că îţi schimbă destinul dintr-un condei. Amendează-i fără milă! Când e vorba de bubuli, Putin, societăţi secrete, lasă Feisbucul, lasă YouTub-ul, citeşte puţină presaă străină. Acolo scrie ceva mai clar. Sau pune mîna pe o carte de istorie. Şi închide televizorul. Sfârşitul civilizaţiei? Trec zilele, lunile, anii şi – nimic, lumea e la locul ei. În sfârşit, tu, cititorule, mon semblable, mon frère, ce n-ai da să fii veşnic? Vânzătorii de fericire te-au mirosit. N-ai vrea mai bine să-ţi trăieşti viaţa ta, cu bune, cu rele, şi nu pe a lor? La mulţi ani! Să fii vesel şi sănătos!