Un apel

Am convingerea că orice decizie luată sub semnul emoţiei este expusă unei nefericite erori. O grozăvie de factura celei care a curmat tragic viaţa unui copil de 4 ani provoacă şoc greu de suportat şi ne aruncă pe toţi într-o stare de profundă şi motivată tulburare. Este omenească, este pe deplin motivată. Dar, în acelaşi timp, este un obstacol foarte greu de trecut pentru o dreaptă judecată.

Pe fondul dramei petrecute cu puţină vreme în urmă, Parlamentul a votat o lege în virtutea căreia se va proceda la eutanasierea câinilor fără stăpâni. Este o măsură de forţă majoră luată în faţa unor autorităţi locale incapabile să găsească o judicioasă soluţie la o problemă care a ajuns acută. Nu e greu de imaginat carnagiul care va urma.

Nimeni nu se poate opune Legii. Dar lansez un APEL către toţi oamenii de suflet să facă un gest care poate salva o viaţă. În urmă cu doi, m-am trezit în casă cu un ”maidanez”, luat de pe stradă de fiica mea. Astăzi, câinele este un membru al familiei cu drepturi egale cu toţi ceilalţi din casă, dobândite ca răsplată pentru inteligenţa, sensibilitatea, ataşamentul dovedite cu prisosinţă. Întreţinerea lui materială este absolut modică.   

Întotdeauna primul pas ne pune într-un anumit inconfort. Astăzi, el trebuie făcut cât mai repede, dacă vrem să salvăm nişte fiinţe nevinovate.

Mulţumiri anticipate pentru omenia care vă va dicta gândul cel bun.