Ultimul gândac: bătălia Pantelimonului

Pe unde vin gândacii? Nu ştiu, domnişoară, a spus instalatorul de sub chiuvetă, cu jumătate de fund pe afară. Eu în locul dumneavoastră aş astupa orice spaţiu posibil din baia asta. Pe unde intră un firişor de praf, pe acolo poate intra şi un gândac, a adăugat el, subliniind că blocurile astea vechi sunt blindate cu gândaci pe interiorul pereţilor. E casa lor. E casa ta, dar e şi casa lor.
Până îți revii din șoc și-ți recapeți instinctul răfuielii, ca să pui mâna pe arme - mop, bocanci, de ce nu și o tigaie cu fundul foarte plat, care să anunțe blocul că se produce un masacru în legitimă apărare - gângania își poate lua tălpășița și-i pui sare pe coadă. Degeaba aștepți să atenteze la perpetuarea speciei umane în zilele următoare, chestia aia care nu e creier și deci nici rațiune, dar zace-n ea naiba știe unde și cum - o face să rămână ascună pe veci. Poate se-ntoarce de unde a venit, pe crăpătura aia unde intră praful, cum zice instalatorul cu juma de fund la vedere. Așa că aceste creaturi viclene, parșive și criminale prin fișa postului necesită o strategie fulgerătoare, pentru care să fii pregătită-n fiecare moment al vieții tale. Și anume, un spray lung, fără zgârcenii meschine, din orice deodorant din baie, sau un spray de curățat una sau alta, din bucătărie. Mărturisesc că odată am folosit jumătate din spuma de ras a soțului meu pe o amărâtă de libelulă, care-n coșmarul nopții părea un liliac, pe un perete din baie, chiar lângă fereastra lăsată deschisă, fiindcă era vară. Îmi fac procese de conștiință și azi, iar soțul meu și-a pitit spuma de ras într-un colț de dulăpior, unde eu mă prefac că nu o văd. Deci! Deci din punctul meu de vedere, DACĂ GÂNGĂNIILE NU APAR DES, atunci amețește-le cu un spray deodorant bine și abundent țintit, după care ai secunde bune, chiar un minut să te lămurești cu ce dușman combați și ce tactică folosești mai departe. DACĂ GÂNGĂNIILE APAR DES, atunci cumpără cel mai ieftin deodorant de pe piață și ține-l strategic la îndemână, că doar n-o să golești câte un flacon scump la fiecare două zile... Trebuie să facem economie, până aduce Daddy aurul în țară și-atunci scăpăm și de grija gângâniilor, că doar de-aia-i zice ”strategic”.
@Jane Doe. Degeaba te straduiesti tu ca sa scapi de el cind pe vecinul tau il doare in basca si isi ia cina cu ei pe masa. Daca un singur gindac gaseste conditii si spatiu elimina un feromon prin care ii atrage si pe ceilalti, apoi se inmultesc rapid, gindacul femela la 90 de zile deja e purtator de sute de oua.Asta inseamna invazie iar tu, desi faci tot ce trebuie ca sa ii elimini, te procopsesti cu un exemplar de la vecinul tau de palier, aducind gindacul in casa pe pantofi sau pe haine.Cit despre Daddy, asta e un gindac hraparet care vrea aurul doar pentru el.
Ah,ce mi-a placut episodul pe care l-ati descris,doamna Maya,am "vazut"raftul unde sta pitita spuma de ras,pe care,de acum incolo o considerati inexistenta. Tare frumos! (citesc,citesc,imi place mult Stefansson-va multumesc si...vrei sa fim pertu?)
Sigur că vreau, dacă dvs îmi dați voie. Așadar, mă bucur că ți-a plăcut postarea mea, Ina! Și mai ales, Stefansson. Un mărțișor cu bucurii de 1Martie și o primăvară minunată îți doresc cu tot dragul.
Constantine Constantine@ Ce să zic?... Aveți dreptate, deși imaginea vecinilor în cauză îmi dă fiori. Nu știți cumva, tigaia se poate folosi pe orice fel de gândaci, de orice mărime?