Ruptura asta a ajuns la noi pe culmi inimaginabile, aberante, patologice. E un abis. Dacă ieşi din cîmpul mediatic cîteva minute şi te cuplezi la realitate, vezi că „felaţia politică elitistă“ generalizată e un banal „onanism politic“, ca să nu-i zicem mai popular. Nicio legătură cu problemele reale a ţării şi cu lupta politică.

Rezistenţa prin cultură s-a transformat în rezistenţa prin ...uie. Revoluţia de altă dată care presupune un minim risc şi asumare a devenit MuieRevoluţie, iar Revoluţionarii cît de cît curajoşi au devenit nişte MuieRevoluţionari. Elita mîndră a ţării a devenit MuiElită. Filosofii neamului fac apologia ...uii. Halucinant. Apar şi MuieDisidenţii. Mai avem mintea întreagă?

Oameni buni, ne oprim puţin? Ce luptă politică ducem? Acest tip de discurs nu are nimic politic şi nu arată decît o impotenţă politică totală. Orice ţăran sau muncitor o să vă spună că nu te poţi baza pe „...abagii“ şi „..uişti“. Aşa cum vă place, incorect politic ;), o să vă bage undeva profund dacă le veniţi cu din astea. Ei au alte probleme, mult mai acute.

Ce vreau să spun e că acest tip de discurs aduce enorm de mult rău şi se va întoarce împotriva noastră, a tuturor. Şi ne va lovi crunt. Poate are dreptate folclorul ţărănesc cînd spune că onania orbeşte. Politic sigur orbeşte.

Protestele de tot felul sînt binevenite. Doar să nu o ardem „onanist politic“.