1. De ce ar oferi cineva 90% reducere pentru un televizor de calitate, pentru un super-laptop, pentru o poşetă de super-lux, etc? Fie acele lucruri chiar sunt de calitate, şi atunci le veţi prinde doar dacă veţi fi cu ochii în monitor şi mâna lipită de mouse între ora 12.00 şi 12.03 minute AM. Fie... nu sunt de calitate sau reducerile nu sunt în realitate de 90%.

2. Chiar am nevoie de robotul de bucătărie cu 7 viteze şi 35 de accesorii? Sau de bicicleta de fitness magnetică cu 24 de viteze şi 200 de programe de fitness? Sau nu voi folosi niciodată cele mai multe dintre viteze/accesorii/programe? Şi nu după mult timp şi robotul, şi bicicleta vor deveni bibelouri sau mobile şi vor ocupa spaţiul de pomană, după două folosiri?

3. Ne dăm seama cum funcţionează marketingul – şi care sunt capcanele lui? Când cheltuiesc 200 de lei ca să iau, să zicem, trei şepci la preţ de două, am făcut cu adevărat o „afacere”? Mie îmi trebuia, de fapt, o singură şapcă, care costa 100 de lei. Acceptând „superpromoţia”, am cheltuit dublu faţă de cât costa şapca – eu aveam doar 100 de lei de dat pentru şapcă. Şi ce fac cu celelalte două şepci, la ce îmi trebuie?

Sigur că poţi găsi şi lucruri utile, când chiar ai nevoie de ele şi urmăreşti şi filtrezi cu mare atenţie oferte – şi e realist, în acest caz, să te aştepţi să găseşti produse bune cu reduceri de 10-20%. Însă de multe ori, când nu e un soi de „april fool’s day”, Black Friday-ul e un festival al lăcomiei. Şi se poate transforma într-o adevărată furtună de „superoferte” şi tentaţii de toate felurile, care ne va lăsa repede cu buzunarele goale. Îngropaţi sub o mare de lucruri inutile.