Există la Tg. Mureş un ştrand încăpător, cu verdeaţă multă, cu apă bună, „Weekendul”. E atît de bun încît e arhiplin tot mereu.

Dacă e arhiplin, unii se rătăcesc. La sfîrşitul săptămînii trecute, s-a rătăcit un băieţel. Trăieşte la Berlin, mama lui e unguroaică originară din Tg. Mureş, copilul ştie, deci, doar germana şi maghiara. Dar rugămintea bunicului să-şi poată chema nepoţelul în maghiară de la microfonul radioului de la ştrand a fost refuzată de moderator.

De ce? Cred că răspunsul e pe cît de simplu, pe-atît de trist. Cred că e vorba aici de şovinismul care se aşterne pe mîrlănie.

În Transilvania, mulţi români trăiesc cu convingerea că fără maghiari ar fi mai bine, iar mulţi maghiari, că fără români ar fi mai bine. Unii vorbesc mereu despre Viena, alţii, mereu despre Trianon. Primii se roagă la Antonescu şi la C. V. Tudor, ceilalţi, la Horthy şi la Orbán. Nici unii, nici ceilalţi nu înţeleg că vremurile s-au schimbat şi chiar de nu s-ar fi schimbat, nimeni de pe lumea asta nu trăieşte într-o oală unde mişună numai cei care vorbesc limba lui.

Atenţie, însă. Şoviniştii nu vorbesc cu cei despre care ştiu totul. Trecutul e trist şi eroic, prezentul e trist şi decadent, speranţa, atîta cîtă e, stă în conducătorii supremi care „au spus ei bozgorilor/valahilor adevărul aşa cum este el.” Celălalt nu e de ascultat; de înţeles, ce să mai vorbim. Celălalt e un duşman abominabil. Şi uite-aşa ne învîrtim în jurul cozilor roşu-galben-albastre sau roşu-alb-verzi.

La Tg. Mureş proporţia români-maghiari nu e nici pe departe liniştitoare, cele două naţiuni trăind în proporţii aproximativ egale; nu-i deloc de mirare că în martie 1990 s-a putut întîmpla ceea ce s-a întîmplat. Nimeni nu se poate simţi în siguranţă. Este mai relevant oricum decît la Cluj sau la Miercurea Ciuc, unde majoritatea e reconfortantă. La Tg. Mureş trebuie să-i învăţăm minte pe toţi bunicii şi nepoţii tembeli!

Moderatorul radioului de ştrand nu a văzut un bătrîn speriat care şi-a pierdut nepotul. A văzut un bozgor încăpăţînat a cărui nepot, iată, nu ştie limba  română — limba lui maternă, de fapt, pentru că România este, nu-i aşa, „stat naţional unitar”, ce altă limbă ar vorbi o unguroaică care s-a născut la Tg. Mureş? Moderatorul a văzut ceea ce a arătat oglinda cinică a trecutului pasiv şi devenit idee fixă. De aceea, trebuie să ne gîndim la el plini de înţelegere şi de empatie melancolică sinceră şi neprefăcută.