Tismăneanu se ia la trântă cu bustul lui Adrian Păunescu

Bustul lui Adrian Păunescu este amplasat în Grădina Iocoanei

Pe 10 august domnul Tismăneanu a publicat într-un cotidian central un articol cu titulul “Adrian Paunescu, megafon al comunismului romanesc”.  Articol în care îl acuză pe poetul  şi om de cultură român  de promovarea unei ideologii “xenofoba, autarhica, anti-occidentala, patriotarda, de o asfixianta stridenta si penibila artificialitate, pompierista si gaunoasa” şi de imbecilizarea tineretului din România.

Imbecilizarea tineretului, care a fost făcută de poet prin intermediul cenaclului Flacăra, cenaclu care le dădea tinerilor impresia ”ca sunt liberi” dar de fapt  îi manipula într-u mod ordinar. Probabil domnul Vladimir Tismăneanu uită că tinerii respectivi sunt cei ajunşi acum la onorabilele vărste de 40 -50 de ani şi se manifestă în spaţiul public din România de la vlădică la opincă. Sunt oameni care au trecut printr-un regim comunist dur şi o tranziţie aproape la fel de dură. Şi-au pierdut locurile de muncă, s-au adaptat din mers la societatea capitalistă dar nu şi-au pierdut sentimentul apartenenţei la ceva. Din acel ceva face parte şi cenaclul Flacăra  care aşa cum a putut şi i–au permis vremurile, a strâns în jurul său oameni de o reală calitate morală şi intelectuală.

Sunt oameni care au crescut într-o societatea în care bunul simţ şi cei 7 ani de acasă erau totuşi valorizaţi şi mai ales respectaţi. O societate în care cititul nu era blamat şi cartea nu era considerată o relicvă demnă de a fi păstrată prin diverse muzee.

Da se pormova o formă de naţionalism, uneori un pic agresiv, dar care nu a ucis pe nimeni. S-au promovat simboluri naţionale şi mândria de a fi român. Cu bunele şi cu relele acestei calităţi. Nu sunt adeptul naţionalismului agresiv dar cred cu tărie că orice tânăr din acestă ţară ar trebui să ştie AL CUI ESTE. Care îi sunt originile şi care îi sunt strămoşii. Adrian Păunescu a promovat cu ardoaare acest lucru şi înainte şi după 90, în ciuda unor acţiuni care au făcut să fie blamat de o parte a intelectualităţii româneşti.

Dar de ce vă deranjează un bust al poetului Păunescu, amplasat în Bucureşti domnule Vladimir Tismăneanu? Omul a scris poezii şi cântece care vor fi pe buzele românilor atunci când nimeni nu-şi va mai aminti de opera dumneavoastră. Atât de mare a fost greşeala lui de promova şi încuraja dragostea de ţară şi de neam? 

Poate un răspuns găsim în întrebările lui Paul Goma, care în articolul ”Despre Valdimir Tismâneanu şi nu numai - în 11 puncte“ se întreabă retoric: 

Este sau nu este adevărată afirmaţia?

- Este el, Vladimir, fiul lui Leon Tismăneanu – cetăţean sovietic, “lucrător” în timpul războiului la Radio Moscova, sub direcţia lui Răutu, trimis în România ocupată de ruşi?; a fost L. Tismăneanu unul dintre importanţii şi ferocii agenţi ai comunizării, sovietizării, martirizării ţării noastre?; a fost el director adjunct al Editurii Politice şi plin al catedrei de marxismstalinism, la Universitatea Bucureşti – nu “leninism”, cum edulcorează fiul meseria tatălui ?;

- Este el fiul Herminei căsătorită Tismăneanu şi dânsa redactor la Radio Moscova, cetăţean sovietic, în România ocupînd funcţii-posturi de importanţă politică? A fost dânsa – cât a fost -director de cadre în Ministerul Sănătăţii?;

- Este el, Vladimir nepotul Cristinei Luca-Boico, expulzată din Franţa pentru spionaj în favoarea sovieticilor?; nu a ocupat şi ea “posturi importante” în RPR, atât pentru merite personale (!), cât şi pentru ale soţului său Mihail R. Boico, “spaniol” şi el, rus, în România general de “grăniceri”, citeşte: de Securitate, fiindcă îi obliga pe soldaţi să-i interpeleze, să-i împuşte, nu pe cei care intrau clandestin în RPR – sic – ci pe/în nefericiţii români care, disperaţi că “Americanii nu mai vin”, încercau să fugă din raiul edificat şi de ei, “spaniolii” sosiţi de unde, dacă nu din… URSS?;

-Nu ca “pui de bolşevic” şi-a petrecut V.T. copilăria, adolescenţa în ghetoul bolşevicilor: Cartierul Primăverii?; a mâncat el şi ai săi – puiul-de-bolşevic – pe săturate, s-a îmbrăcat decent, chiar luxos în comparaţie cu milioanele de români flămânziţi chiar de ei, în zdrenţe, supravieţuind în “libertate”, fiindcă ţarantreagă era un complex de lagăre şi de închisori unde pierea elita României, tineretul ei, ţărănimea pentru că… nu gândeau marxist-stalinist, cum impuneau şi părinţii săi?; nu frecventa el în virtutea “egalităţii de tip sovietic” – o şcoală specială, pentru puii bolşevicilor, unde i-a avut colegi pe Nicu Ceauşescu, pe Radu Ioanid, neruşinatul holocaustolog de azi (şi membru de onoare în “Comisia Oprea”)?;

- S-a plâns V. T. că tatăl său a fost dat afară din partid prin 1958 (ca urmare a întreturnătoriilor dintre ei, tovarăşii-deveacuri: l-a săpat subalternul său, Radu Florian, ca să-i ia locul ; s-a mai plâns că, după plecarea lui în Occident mama rămasă în România era vizitată “practic aproape săptămânal” (ce limbă-i asta: marylandeză?) de Securitate, ca să-l convingă pe fiu să nu mai ponegrească, la Europa liberă, Patria Română… Vrea neapărat să-i aduc aminte cum au fost pedepsite pentru exact aceeaşi “vină” multe alte mame, de pildă a Monicăi Lovinescu adevărat, aceea nu era evreică, nici comunistă, nu era “eroină” din Spania, nu era cetăţeancă sovietică şi nu fusese nici măcar un minut şef de cadre la Ministerul Sănătăţii, motiv pentru care a ajuns la groapa comună? ;

Dezolat, însă întrebarea următoare nu poate fi ocolită:

Ce a suferit familia Tismăneanu de pe urma “persecuţiilor” regimului comunist?

-a fost lăsată muritoare de foame?

-a fost alungată din casă? (care casă: cea confiscată de ei, revoluţionarii burjuilor odioşi – şi antisemiţi?)

-au fost membrii ei măcar anchetaţi de Securitate (nu vizitaţi, la domiciliu) – “ca la Securitate”?

-câte minute/zile/luni/ ani au fost aceia reţinuţi/deţinuţi?

-cine/câţi dintre ei au murit în închisoare? “Răspunsul” l-a dat Cristina Boico (mătuşa pe care Vladimir o iubea foarte), după ce s-a re-strecurat în Franţa, ca “eroină a Rezistenţei Franceze”: «În România am fost persecutaţi ca evrei şi comunişti».

Sursa http://www.paulgoma.com/despre-vladimir-tismaneanu-si-nu-numai-in-11-puncte/

În ceaa ce priveşte atacul dumneavoastră  şi încercarile repetate de a denigra memoria  maestrului Păunescu, vă readuc în memorie una din poeziile sale, una din multele care vor trece peste negura uitării:

Adrian Paunescu - Minciunile

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,

Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,

Aşa cum amanţii le mint pe amante

Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,

Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,

Ascultă delirul consoanelor grave,

Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă

Minciuna aceasta pe care mi-o spui,

Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă

Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo

Şi ies campioni mincinoşii cei mari,

Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?

În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,

E multă minciună la noi pe pământ,

Sunt false recursuri şi nu-i judecată,

Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,

Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,

Că poate prin rău vom ajunge la bine,

Minciuna supremă va fï adevăr