Datele prezentate la începutul lunii octombrie de Institutul Naţional de Statistică indică o rată generală a şomajului de 7,5% pentru luna august. Şomajul în rândul tinerilor cu vîrste cuprinse între 15 şi 24 de ani era însă de 23,3%, un procent apropiat de media europeană, de 23%. Rata de ocupare în rîndul acestei categorii de vîrstă, de 24,3%, ne arată că doar unul din patru tineri care se încadrează în vârsta respectivă are un loc de muncă.

În luna iulie a avut loc la Berlin, la iniţiativa cancelarului german Angela Merkel, Conferinţa privind ocuparea tinerilor, la care a participat şi preşedintele Traian Băsescu împreună cu ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu. Liderii europeni au convenit asupra unei abordări integrate a demersurilor naţionale şi a iniţiativelor europene privind ocuparea tinerilor. Preşedintele a explicat că România va putea cheltui 6 miliarde de euro în perioada 2014-2015 pentru a reduce şomajul în rândul tinerilor, sumă alocată de Consiliul European în acest scop, la care se adaugă sumele ce pot fi atrase din programul Băncii Europene pentru Investiţii. Aşadar nu avem nevoie decât de voinţă politică şi de programe eligibile pentru ca şomajul în rândul tinerilor să scadă.

În urmă cu o lună, Ministerul Tineretului şi Sportului a lansat în dezbatere publică o strategie naţională pentru tineret, avînd ca scop principal reducerea şomajului în rândul tinerilor. Documentul este redactat în noua limbă de lemn a funcţionarului ministerial rupt de realitate:

Scopul Strategiei este de a le asigura tinerilor oportunităţi egale şi condiţii adecvate, pentru a-şi atinge la maximum potenţialul cu permiterea dezvoltării de cunoştinţe şi competenţe în vederea participării active la toate aspectele vieţii prin acces la informare şi servicii de consiliere de calitate, prin educaţie, sănătate şi petrecerea timpului liber.”

Limbajul întregului document dovedeşte un singur lucru: că funcţionarii din ministerul respectiv s-au achitat de o sarcină birocratică şi că „grija” pentru tineri se va regăsi permanent în sertarul unui birou. Nu am auzit în ultima lună de organizarea vreunei dezbateri publice pe marginea strategiei respective.

Un proiect guvernamental de acum câteva luni destinat IMM-urilor prevedea alocarea de sume nerambursabile de până la 200.000 de euro pentru investiţii, pe o perioadă de trei ani, cu obligaţia acestor întreprinderi de a crea cel puţin 7 locuri de muncă, inclusiv pentru tineri. Proiectul a fost modificat recent, în sensul că plafonul maxim a fost redus la 100.000 de euro, iar la finanţare trebuie să contribuie şi firma respectivă cu 10%.

Un alt exemplu de „încurajare” a tinerilor pentru a ocupa un loc de muncă îl întâlnim în agricultură. Pe de o parte, tinerii care vor să înfiinţeze o microfermă la ţară primesc o sumă nerambursabilă de 40.000 de euro. Dar abia ce apucă tînărul fermier să desţelenească ogorul, că statul se şi prezintă la poartă cu fonciirea, impozitul pe venitul agricol fiind, după cum se ştie, generalizat de guvernul Ponta. Acordarea unei perioade de scutire de impozit pentru tinerii fermieri ar fi fost benefică, însă golurile mari la încasările bugetare îşi spun cuvântul şi descurajează din start iniţiativa privată.

Să mai spunem că, numai anul acesta, zeci de mii de tineri care nu au promovat bacalaureatul îngroaşă rândul şomerilor foarte tineri, primind ajutor de şomaj de la stat suma de 250 de lei pe lună. Au 15 ani şi trăiesc pe spinarea părinţilor, învăţând meseria de şomer.

Materialul a apărut pe dw.de.

Articol semnat de George Arun.