De modul în care se informează şi înţelege ce se întâmplă în societatea noastră şi în lume.

Testele de salivă pentru elevi

Discuţii mari zilele acestea în problema testelor de salivă administrate elevilor. Cine să le facă, cum se comunică rezultatele, dacă unii părinţi nu le administrează sau mint în privinţa rezultatelor. Esenţial în această problemă este să înţelegem că trei milioane de copii nu pot fi testaţi în şcoli, de două ori pe săptămână. Efortul şi timpul necesar acestei acţiuni depăşeşte cu mult capacitatea de organizare şi acţiune a şcolilor. Care şi aşa au probleme mari cu recuperarea materiei pierdute în ultimii doi ani.

S-a apelat la soluţia raţională a administrării acestor teste de către părinţi. Este soluţia cea mai bună, pentru că părinţii sunt cei direct interesaţi să ştie care este starea de sănătate a copiilor, şi riscul de a aduce acasă virusul contractat la şcoală.

Că au ajuns cu greutatea testele în şcoli, şi apoi la părinţi, aceasta este viteza de reacţie şi funcţionare a statului. Dar de aici încolo este în primul rând interesul şi treaba părinţilor.

Că unii părinţi nu se pricep. Or mai fi şi dintre aceştia, dar puţini. Temperatura, tensiunea, glicemia şi multe altele se testează acasă, cu instrumente la fel de simple sau complicate cu care se fac şi testele de salivă. Nu e nimic complicat aici, iar elevii de liceu îşi pot face şi singuri testele de salivă.

Că unii părinţi pot minţi. E posibil şi acest lucru, dar nu are cum controla statul fiecare test de salivă făcut acasă. Când există dubii se pot repeta testele la şcoală şi se verifică dacă părinţii au minţit sau nu. Dar sunt mult mai puţine aceste cazuri decât cele trei milioane de teste care trebuie făcute bisăptămânal.

Din fericire, în ultimul val al pandemiei şcolile n-au devenit focare de infecţie, cu unele excepţii. Foarte puţine.

Şcoala cu prezenţa fizică nu poate fi înlocuită de nimic

Învăţământul online este un dezastru, cum recunoaşte chiar ministrul educaţiei. Orice soluţie este preferabilă şcolii online. Nu se ştie când şi dacă vor putea fi recuperate capitolele nepredate la şcoală.

Dincolo de această realitate, nu putem lipsi copiii de „lumea” lor. Pe care şi-o creează la şcoală, împreună cu colegii, mai puţin cu profesorii. A rămâne doar în „lumea” familiei ar fi o gravă eroare în evoluţia copiilor. Schimbul de opinii, transferul de practici de la unii la alţii, activităţile în comun, adevărurile despre lume şi societate aici le descoperă copiii. În „lumea” lor. Nu întâmplător copiii au suportat foarte greu izolarea la domiciliu din ultimii doi ani.

A veni acum cu ideea testării obligatorii, la şcoală, şi interzicerea elevilor care nu se testează să mai vină la şcoală, este o prostie. Absenţa vieţii şcolare aduce mult mai mult rău decât riscurile aduse de pandemie. Şi afectează toţi copiii, nu doar pe aceia ai căror părinţi nu înţeleg să-şi protejeze copii.

Şi accidentele rutiere reprezintă un risc comparabil cu cel adus de pandemie. Înseamnă să nu mai conducem maşinile?

Comparaţie între testele de salivă şi vaccin

Testele de salivă nu sunt probe medicale, şi sunt noninvazive. Elevii cu test pozitiv trebuie să facă apoi un test PCR care să confirme sau să infirme rezultatul testului de salivă. Aici intervin şi medicii de familie care sfătuiesc părinţii ce şi cum să procedeze. Că testele PCR sunt mai scumpe pentru unele familii, este adevărat. Dar pentru sănătatea copiilor lor pot face un efort, eventual contribuind întreaga familie.

Există încă foarte mulţi români care nu înţeleg că trebuie să se vaccineze. Aici nu mai este statul de vină. Cu telefonul în mâna, oricine se poate informa asupra situaţiei din alte ţări, asupra opiniilor specialiştilor. Care spun că riscurile aduse de vaccin sunt de milioane de ori mai mici decât cele aduse de nevaccinare.

Dacă nu se informează sau nu înţeleg ce se întâmplă în această perioadă nenorocită adusă de pandemie este în primul rând vina lor, nu a statului.

Ne amintim de medici care au murit de covid, nevaccinaţi fiind. Printre ei şefa ATI de la Sibiu, un doctor de 55 de ani. Nici până azi n-am aflat logica pentru care respectiva doctoriţa nu s-a vaccinat.

Dar chiar în ţări cu procent de vaccinare foarte mare, valul patru al pandemiei a creat probleme sistemului medical. Dar nu cu mortalitatea imensă care s-a înregistrat la noi. Asta-i diferenţa.

Până la urmă şi vaccinaţii pot transmite virusul. De aceea e bine să stea izolaţi cei infectaţi, 10-14 zile, chiar în situaţia în care sunt vaccinaţi. Aici intervine responsabilitatea noastră, a tuturor.

Concluzie

Nu trebuie şi nu putem arunca în vina statului şi ce depinde de noi. Iar statul nu are resurse şi capacitatea de a rezolva toate problemele aduse de pandemie, de exemplu. Testele de salivă pentru elevi reprezintă un foarte bun exemplu. Vaccinarea este iarăşi un exemplu. Până la urmă fiecare doarme cum îşi aşterne, şi unde îşi aşterne!