Tentaţia dictaturii

Dintotdeauna, ajunşi la apogeul puterii, dictatorii şi-au dorit să controleze istoria şi să-şi impună adevărul ca dogmă absolută. O formă de control a maselor, de manipulare a memoriei colective şi de modelare a comportamentelor.

Poate cea mai impresionantă şi sinistră încercare de control şi impunere a unei forme proprii de adevăr este celebrul Index Librorum Prohibitorum (Indexul cărţilor interzise), cel în care erau înregistrate numele autorilor şi cărţilor pe care Vaticanul decisese că nu sunt posibil de lecturat de către adevăraţii Catolici, altfel fiind pasibili de excomunicare... Indexul a fost activ între 1559 şi 1966.

400 de ani în care se publicau numele autorilor şi cărţilor interzise, fără explicaţii, 400 de ani în care operele lui Aristotel, Cicero, Virgilius, Homer, Euclid, Hipocrat, Martin Luther şi Calvin, Descartes, Spionza, Locke, Hume, Rousseau, Voltaire, Pascal, Kant, Balzac, Flaubert, Hugo, Zola, Maupassant, Moravia sau Sartre, Daniel Defoe sau Swift au figurat pe lista expurgatio. Cumplită practică a puterii absolute pentru care doar târziu, luminatul Papă Ioan Paul al II-lea avea să-şi ceară scuze.

Mi-am adus aminte de toate acestea citind un comunicat de presă foarte neobişnuit pentru preocupările uzuale ale Confederaţiei Sindicale Internaţionale (CSI), organizaţie cu peste 175 de milioane de membri, cu 308 organizaţii afiliate naţionale în 135 de ţări şi teritorii. Este vorba despre un "apel direct către ONU ca urmare a divulgării unei propuneri ruseşti pentru impunerea unei noi reglementări, autorizata de ONU, care ar permite controlul şi cenzurarea traficului pe internet". Asta s-ar putea produce chiar acum, cu ocazia Conferinţei mondiale asupra telocomunicaţiilor internaţionale (CMTI-12) ce va incepe la Dubai.

Shran Burrow, secretara generală a CSI, spune că "este limpede că guvernele sunt interesate în schimbarea regulilor şi reglementările privind internetul. A aprut un grup de ţări, cuprinzând China, Arabia Saudită, Egiptul şi Rusia care ar dori să deschidă calea spre noi restricţii atât în ce priveşte conţinutul Internetului cât şi pe utilizatorii acestuia....Dacă vor fi acceptate, aceste schimbări vor cuprinde:

• guvernele să poată restrânge sau bloca informaţia difuzată pe Internet

• să fie instalat un regim mondial de supraveghere a comunicaţiilor prin Internet, inclusiv obligaţia de identificare impusă celor care trimit sau primesc informaţia

• să fie autorizată doar o "folosire raţională" a Internetului

• guvernele să poată impună închiderea Internetului dacă se estimează că acesta poate servi la ingerinţa în afacerile interne ale altor state şi că prin intermediul Internetului ar putea fi schimbate "informaţii sensibile"

• să se introducă un nou regim de stabilire a preţurilor, ceea ce ar încetini dezvoltarea Internetului, mai ales în ţările cele mai sărace".

O simplă fabulaţie? Un nou exemplu de plasă în care cad adepţii teoriei conspiraţiei? Posibil, numai că, de mai mult tip se fac auzite semnale convergente în acest sens, ultima modă, cea a "revoluţiilor pe Internet" adăugând, pare-se, o urgenţă deosebită în reluarea subiectului.

Efectele unor asemenea măsuri ar fi devastatoare în raport cu o civilizaţie globală care se bazează pe folosirea Internetului, iar apariţia unei autorităţi de restricţionare şi cenzurare a traficului (introducând criterii obiective dar şi, majoritar, subiective de selecţie) ar fi exact echivalentul acelui Index căruia, după cum se vede, mulţi dintre dictorii timpului nostru îi duc dorul.

În principiu, bine şi folositor ar fi să auzim şi poziţia pe care se gândesc s-o adopte şi responsabilii noştri în domeniu, mai ales că avem experienţa nefericită a ministrului Vreme din Guvernul Boc care saluta iniţiative cam în acelaşi sens, aducând argumentul demenţial că fuseseră sprijinite chiar şi de Coreea de Nord. Dar, nu-i aşa, la noi vin alegerile, cine să mai aibă timp de probleme ca astea?