Suntem un popor pervers?

Prima pagină a unui ziar tabloid românesc

Într-un recent interviu cu Cristian Tudor Popescu, realizat de Mihai Voinea şi de Cristian Delcea, jurnalistul povestea cum „Adevărul“ era cât pe ce să fie cumpărat, prin 2002, de o prestigioasă companie poloneză, „Agora“, care deţine „Gazeta Wyborcza“, ziarul înfiinţat de celebrul om de cultură Adam Michnik.

Tranzacţia nu s-a mai încheiat. Polonezii au avut inspiraţia să întreprindă înainte un studiu de piaţă, iar rezultatele acestuia i-au lăsat cu gura căscată şi i-au pus pe fugă. „În România – au zis ei – aveţi o structură pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri. «Young urban professionals» de la dumneavoastră nu citesc ziar quality, citesc tabloid“, povesteşte Cristian Tudor Popescu.

În România, presa tabloidă e considerată onorabilă. Nicăieri în lume n-ai să vezi oameni citind în metrou, de multe ori cu propriii copii prin preajmă, publicaţii cu o aşa cantitate de imagini explicite. Se pare că românii nu se jenează deloc să se afişeze în public cu ziare pline de sâni şi de fese, să arate că devorează aşa ceva.

În străinătate, publicul activ şi care se respectă citeşte „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, „Le Monde“ sau, iată, „Gazeta Wyborcza“. Hai să nu ne comparăm cu democraţiile vechi, unde societatea e aşezată de mult timp! În Polonia, care a fost şi ea până mai ieri o ţară comunistă, ca noi, această „Gazeta Wyborcza“ se vinde foarte bine. Când am fost, acum vreo patru ani, în redacţia acestei publicaţii, tirajul zilnic era de aproximativ 450.000 de exemplare. Îmi veţi spune „da, dar şi polonezii sunt mai numeroşi decât românii!“ E adevărat, Polonia are o populaţie de 38,5 de milioane de locuitori. Deci cam dublu faţă de noi. Păstrând raportul, ar trebui ca, în Romania, un ziar quality să aibă un tiraj de aproximativ 200.000 de exemplare. Din păcate, publicaţiile cât de cât serioase de la noi se dau de ceasul morţii să scoată tiraje de zece ori mai mici.

E adevărat, peste tot presa tabloidă se vinde în mai multe exemplare decât cea quality, dar nicăieri ziarele serioase nu o duc aşa de rău ca la noi, de ajung să recurgă ele însele, sperând că mai pot salva ceva, la tabloidizare. (Nu, nu mai pot salva nimic, iar, dacă amestecă lucrurile, se vor scufunda şi mai rău: puţinii cititori pe care-i mai au vor fugi, iar publicul de tabloid nu se va încurca cu surogate.)

Şi mai e o particularitate românească: presa noastră tabloidă este foarte sexualizată, e de-a dreptul porno în comparaţie cu publicaţiile similare din alte ţări (vezi „Bild“ sau „The Sun“, de exemplu). De ce oare? Păi să ne amintim cum a început aventura presei libere din România: cu găina violată. Prin urmare, la ce ne-am putea aştepta, după ce publicul a fost dezvirginat cu astfel de perversiuni? Normal că asta-i place!