Strălucirea unei prepoziţii şi suferinţele limbii române

Cea mai neobosită prepoziţie a limbii române contemporane este prepoziţia „pe”. Frenezia cu care numeroşi vorbitori o folosesc a umilit succesul conjuncţiei „deci”, rostite, acum două decenii, la începutul multor fraze. Galeria de exemple extinzându-se săptămânal, certitudinea privind influenţa englezei devine insuficientă, dar alte explicaţii, dincolo de presiunea modei, nu sunt uşor de identificat.

Astfel, prezenţa atotputernică a lui on se remarcă în construcţii precum „panelul de experţi pe libertate religioasă”; „un studiu de caz pe sociopatie”; „consilier pe probleme de agricultură” şi „decizia pe sporuri şi pe indemnizaţia de hrană”. Pe apare, uneori, şi în construcţia „secretarul de stat pe afaceri europene”, deşi în engleză această funcţie reclamă folosirea prepoziţiei for.

Sugerând, involuntar, imaginea unei scene de echilibristică, un reporter  TV informează: „În şedinţa de guvern e posibil să fie discuţii pe fiecare minister in parte.” Din aceeaşi categorie face parte titlul „Scandal uriaş pe sediul protestatarilor”. De remarcat, de asemenea, înlocuirea prepoziţiei în, după cum o arată exemplele: „El spune pe ce vor fi investite sumele”; „Aplicaţia nu funcţionează pe sistemul nostru”; „la Galaţi, pe zona Pechea” şi cea mai plastică situaţie – „întrebări cu privire la aspecte Brexit pe domeniul asigurărilor sociale”; „pe domeniul IT sunt angajate multe persoane”. În ultima privinţă confuzia dintre în şi pe produce efecte rizibile, deoarece prepoziţia pe se asociază în mod corect cu o accepţiune diferită a substantivului domeniu. Astfel, când acesta desemnează o proprietate funciară, sintagma „pe domeniul” este corectă. Iată câteva mostre: „pe domeniul castelului”, „pe domeniul contelui”, „echitaţie pe domeniul Zabola”. Un cititor indignat se exprimă pe o pagină de internet: „te apuci să contrazici oameni care sunt experţi pe domeniile lor”. Nepracticând însă nicio activitate care să se desfăşoare pe o proprietate funciară, experţii menţionaţi în context evoluează în, iar nu pe domeniile lor.

„Centrul împarte copiii pe grupe de vârstă”, anunţă o pagină de internet, uitând că, până recent, prepoziţia în se folosea în această situaţie.  Recent, ea a fost evacuată şi din situaţiile în care se menţionează gradul deţinut într-o ierarhie administrativă – „concurs de recrutare pe funcţia publică de inspector”; „procedura de selecţie pentru delegarea pe funcţia de şef serviciu”; „acţiuni pentru încadrarea corectă pe funcţii”. În se vede înlocuită forţat cu pe şi în cazul: „Ea s-a remarcat pe relaţia dintre cele două instituţii”.

Prepoziţia contagioasă se menţine eronat în contexte profesionale şi în exemple precum „ea a lucrat pe proiecte europene”; „Acest obiectiv este în faza de execuţie [...] pe fonduri europene”; „a fost trimis pe o lucrare”. În ultimul caz devine tentantă imaginarea laturii logistice a scenei.

Prepoziţia cu a fost, de asemenea, înlăturată în favoarea prepoziţiei pe în enunţul: „Plafarul este bine aprovizionat pe cosmetice.”

Martorul unui accident auto îi relatează unui reporter TV că nu există semafoare în zona respectivă şi solicită să se facă „o reclamaţie pe treaba asta”, iar un vizitator al domeniului Ştirbey îndeamnă administraţia: „Puneţi tarif rezonabil pe intrare!”

Iată şi o afirmaţie care face ca un complement direct să îşi piardă funcţia iniţială, devenind complement circumstanţial de loc: „energiile negative parazitează pe energia sufletului omenesc”.

Simultan cu evoluţia modei care are drept obiect prepoziţia pe se înregistrează o tendinţă aflată în opoziţie cu aceasta – omisiunea lui pe exact în situaţiile în care folosirea sa este necesară. E de presupus că această omisiune le pare practicanţilor săi o marcă a vorbirii formale sau elegante. Efectul – exprimare nenaturală şi, uneori, chiar ambiguă.

Lipsit de prepoziţia pe, folosită până recent, verbul a întreba se găseşte transformat în exemple precum: „El a întrebat oamenii prezenţi”; „Am întrebat vecinii despre dl. D” şi „Au întrebat martorii”. Alte cazuri în care pe este omisă: „Cine a numit membrii comisiei?”; „Mama nu inţelegea de ce medicii au rugat tatăl să plece”; „În ce priveşte cetăţeanul român”; „Am blocat persoana respectivă”.

Într-un recent context tragic, presa relata:  „Şoferiţa care a omorât fetiţele aflate pe trotuar a spus că a încurcat pedalele”. Potrivit unui post de televiziune, vinovata a declarat: „Voi ajuta familiile fetelor moarte”.  În alt context un jurnalist declara patetic: „Aceste lucruri vor afecta copiii şi nepoţii noştri”.

O situaţie în care lipsa lui pe produce neînţelegere cel puţin în prima clipă, riscând chiar să forţeze complementul direct să pară subiect, este următoarea: „perşii [...] când au omorât "ambasadorii" lui Ginghis Han [...]”.

Două ilustrări ale confuziei ce guvernează mintea unor vorbitori merită menţionate: „Ministrul contrazicea atât primarul, cât şi pe prefect”; „firme care vaccinează toţi angajaţii (şi pe cei care lucrează de acasă) şi profesori care nu au prins loc la vaccinare până încep cursurile”. Dacă în primul exemplu vorbitorul indecis se mulţumeşte să alterneze eliminarea lui pe cu folosirea sa, în cel de al doilea autorul frazei adoptă un joc derutant, începând cu evitarea lui pe, recurgând imediat la folosirea sa, pentru ca la final, probabil deranjat de apariţia spontană, să elimine, din nou, prepoziţia.  

Îndepărtate din funcţia legitimă, prepoziţiile cu, la, despre, în, precum şi locuţiunile prepoziţionale cu privire la şi în privinţa i-au cedat locul prepoziţiei pe. Propun o ilustrare fictivă a fenomenului, subliniind că ea riscă să devină în curând exemplu real în integralitate: „Prevăzuţi pe materialele necesare, membrii comisiei se vor reuni mâine, pe ora 11, pentru a discuta pe proiect şi a decide pe măsuri, împreună cu experţii pe domeniu.”