Un grup de tineri din Republica Moldova a ales, ca în mod simbolic, să se afle în Piaţa Victoriei pe data de 20 octombrie 2013. Aici va avea loc în această duminică, începând cu ora 14.00, un miting de susţinere a Unirii Republicii Moldova cu România, cel mai mare anunţat în ultimii 20 de ani. 

Aceştia nu voiau, nici mai mult, nici mai puţin, decât să îşi vadă capitala şi să vină către politicienii români cu un mesaj clar: Basarabenii cer Unirea!

Demersul unora dintre aceştia a fost stopat încă dinainte de a începe, prin refuzul Consulatului Român de la Chişinău de a le acorda viza. Deşi aceştia aveau invitaţia făcută din România din partea unor organizaţii neguvernamentale care au mai trecut printr-un astfel de proces şi care au dovedit că pot să  îşi ducă la îndeplinire obligaţiile, fără nicio scuză, au primit, în urma unui interviu, refuzul de a vizita România.

Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât vorbim de o parte din tinerii care în 2009 au ieşit pe străzile din Chişinău, i-au dat jos pe comuniştii moldoveni  şi au impus arborarea steagului României pe principalele edificii din capitala celui de-al doilea stat românesc. Vorbim de tineri fără nicio pată, vorbim de tineri care luptă în stradă pentru românism, vorbim de tineri care apără interesul statului român în Republica Moldova. Vorbim de acei tineri care de 1 decembrie ies în stradă să se bucure, vorbim de tinerii care salută venirea oricărui oficial român în Republica Moldova, vorbim de acei tineri care fac manifestaţii de protest împotriva ocupaţiei ruse şi împotriva oricărui simbol al dominaţiei ruse din Basarabia. 

Iată că efortul făcut de către societatea civilă română de pe cele două maluri ale Prutului este anulat din cauza dezinteresului pe de o parte, şi cine ştie, poate chiar a interesului anumitor funcţionari de a stopa elanul unora de a anula graniţa de pe Prut. Ori anularea graniţei de pe Prut reprezintă un proiect naţional al românilor, iar cei care se opun acestui proiect cu siguranţă nu pot afirma că îi reprezintă pe români, ci tocmai invers.

Poate că  deloc întâmplător decizia de acordare a vizelor s-a mutat tocmai până în ultima zi, adică ziua de vineri, pentru a nu exista posibilitatea ca să se poată reacţiona. 

Decizia este ciudată şi prin simplul fapt că o bună parte din ei au primit viza de intrare în România, în condiţii similare.

În timp ce la Bucureşti peste 10 000 de persoane îi aşteptau, tot în mod simbolic, statul a decis că locul lor nu este aici. Ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare se transformă într-un motiv de tristeţe, deoarece simţim că cei care ar trebui să ne reprezinte nu o fac. Noi luptăm împreună cu ei pentru a da o imagine bună României dincolo de Prut, iar statul şi funcţionarii deserviţi probabil altor interese, anulează tot acest efort prin furnizarea de material de propagandă pentru ziarele pro ruse. Evoluţia bună din ultimii ani nu se datorează defel lucrurilor făcute de clasa politică, ci de interesul crescut al societăţii civile, sătule să ma aştepte de la nişte aleşi dezinteresaţi de soarta românilor.

Statul cheltuie, prin departamente specifice, milioane de euro pentru românii din afara graniţelor. Aceşti bani nu produc niciun efect benefic pentru simplul fapt că ei sunt orientaţi spre clientala politică. Ba tocmai invers, ceilalţi, total descumpăniţi, se înverşunează şi acţionează contrar intereselor noastre. În timp ce asociaţiile care produc cu adevărat consecinţe lucrează cu donaţii private şi cu foarte mulţi voluntari, cele subvenţionate de stat fac forumuri şi simpozioane la care nimeni nu participă. În timp ce asociaţiile care luptă pentru drepturile românilor din afara graniţelor merg din şcoală în şcoală pentru a vorbi de românism şi a promova imaginea României, statul român prin funcţionarii săi puşi politic, decide să pună piedici celor care înregistrează rezultate. Noi nu avem pretenţia de ajutor deoarece înţelegem jocul politic, dar avem pretenţia ca nimeni să nu îşi bată joc de efortul societăţii civile, de banii mediului privat şi de efortul voluntarilor. 

Prezenţa democraţilor la Chişinău este consecinţa acţiunii acestor 7 tineri cărora li s-a refuzat dreptul de a intra în ţara pe care o iubesc. Cum am putea noi acum să ne scuzăm faţă de ei? Ne ajută pentru a susţine interesele poporului român, iar statul, care ar trebui să ne reprezinte, îşi bate joc de efortul lor şi al nostru?

Acţiunea 2012 a reuşit pe parcursul ultimilor ani să aducă sute de tineri în România, fără să ceară un leu de la statul român. Nu au fost probleme niciodată până astăzi, când probabil unii au decis că e mai bine ca basarabenii să nu ajungă la Bucureşti să ceară Unirea. Infiltrarea ambasadelor cu agenţi deserviţi reprezintă o practică curentă, iar România  este o victimă sigură. 

Nu este ironic ca politicienii de la Bucureşti să spună : Veniţi şi cereţi Unirea, dar să le refuze viza astfel încât acest lucru să nu fie posibil?

Statul român dă vize, dar mai ales celor care au studii superioare. Dar ce facem domnilor cu restul de 80% dintre moldoveni? Cetăţenia română este luată la fel, de o majoritate intelectuală. Dar ce facem domnilor cu restul de 80% dintre moldoveni? Voi vă bateţi joc poporul acesta? E dreptul lor să vină în ţara lor şi nimeni nu i-a întrebat dacă vor să renunţe la el. Acum voi staţi cu ştampila în mână şi puneţi în practică Pactul Ribbentrop-Molotov? Nu vă e ruşine să vă uitaţi în ochii acestor copii şi să le daţi refuzul?

Subliniez că evenimentul din Bucureşti este autorizat conform legii. Nu este un miting spontan, nu e o manifestaţie pe modelul Roşia Montană, este un eveniment ce îndeplineşte toate condiţiile legii. Aşa am făcut întotdeauna pentru a păstra transparenţa acţiunilor noastre. Dar dacă oferim respect faţă de stat avem pretenţia să ni se ofere respect şi nu cuţite în spate.