Statul impotent. Şi complice

Because it works!... Pentru că merge, adică. E mantra unei conversaţii organizaţionale ce dă fiori reci de fiecare dată când o lansez în programele de training. De ce? Deoarece enunţul logic imediat următor este: merge, fiindcă noi consimţim, laşi-duplicitari-şmecheri. Ştirea zilei, azi: România este pe podiumul ruşinii Europei - medalie de argint, la economie subterană. 28% din PIB!

Antena 3 a dat ştirea, dimineaţă, citând cu lux de amânunte din ediţia print a Jurnalului Naţional.

Suntem în trend cu noi înşine, adică la fel ca în urmă cu trei ani, când tot pe locul al doilea eram – atunci aveam economie subterană 29,6% din PIB. Acum, când noi sifonăm pe blat 28%, Austria are de controlat 8,2%, cel mai mic procent din UE. Este asta probă de impotenţă şi impostură de stat românesc năluc, dată în fapt fix acolo unde ne doare mai tare, adică, la greul voinicului numit ban public? Este!

Iată date ale dimensiunii halucinante ale impotenţei-imposturii statului român, în materie.

• „Economia neagră va înghiţi în acest an peste 228 miliarde de lei din PIB-ul estimat la 815 miliarde lei”, scrie Jurnalul Naţional. Banii se scurg către evazionişti, iar bugetul de stat va fi păgubit doar în acest fel cu 81 de miliarde lei, adică aproximativ 18 miliarde de euro. Din aceşti bani, s-ar putea contrui toate cele şase autostrăzi promise în programul de guvernare: Constanţa-Nădlac – 3,4 miliarde; autostrada Moldovei – 5 miliarde; autostrada Transilvania – 5 miliarde; Piteşti-Craiova – 0,8 miliarde; drum expres Bucureşti-Craiova-Timişoara – 1,8 miliarde; Târgu-Mureş-Iaşi – 2,9 miliarde.  
• 1,4 milioane de români muncesc la negru: 550 de mii, în industrie; 350 de mii, în comerţ; alte 350 de mii, în construcţii; în transporturi şi comunicaţii, 163 de mii de angajaţi fără forme legale. Munca la negru reprezintă între 15-20% din PIB în România, potrivit Raportului de ţară al Uniunii Europene, dat publicităţii în 2017. Dacă luăm în calcul procentul minim de 15% din PIB, rezultă că românii bagă în buzunare din diverse activităţi nedeclarate 123 de miliarde de lei, adică circa 27 de miliarde de euro.  
• România a pierdut peste 30 de miliarde de euro în cei zece ani de când a intrat în Uniunea Europeană ca urmare a eliminării plăţii TVA în vamă. Clasamentul evazioniştilor este condus detaşat de industria alimentară, de cea farmaceutică şi de comerţul cu produse agricole. În România activează peste 100.000 de firme care nu niciun fel de angajat.  

Unde au fost, unde sunt mecanismele instituţionale legislative, guvernamentale şi operaţionale necesare, forme cu fond şi nu glume ridicole, care să fi sugrumat din faşă raptul încă de la începuturi? Când la vedere ies anual zeci de miliarde de euro sifonate subteran, când la vedere statul tolerează munca la negru a milioane de români, când evaziunea are dimensiuni de ramuri industriale, poţi absolvi statul român de complicitate la dezastru, de subminare cu bună-ştiinţă a interesului naţional? Evident, nu. Acest stat, formă fără fond, ce atârnă clipă de clipă ghiulele ucigătoare de gâturile şi picioarele cetăţenilor săi, de care este chemat să aibă grijă ca de lumina ochilor din cap, să le pună la dispoziţie educaţie de clasă, sănătate de clasă, infrastructură de clasă – şi nu găuri hâde de zeci de miliarde şmenuite subteran, chiar de sub ochii săi întorşi către propria suficienţă şi îmbuibare. Because it works!...

Pentru porcăria asta endemică, metastază în ultim grad pe măruntaiele unui stat mâncat lent de cangrena corupţiei, ar trebui să taie sare în ocnă grea ani în şir toate parlamentele, guvernele, prim-minştrii şi preşedinţii româneşti din 1990 încoace. Şi să nu-i ajungă somnul binefăcător al nopţii până n-or pune la loc, zgâriind cu unghiile în piatră şi scurmând în ţărână, dacă e nevoie, toţi banii furaţi cu bună-ştiinţă, pe cartul fiecăruia în parte, ani la rând. Să nu vă ajungă liniştea până nu faceţi de aveţi de făcut ca să puneţi banii înapoi.

Mânca-v-ar pământul, otrepelor, dacă aşa vă pasă de România!