Emisiunea figurează şi acum în grilă, e drept, trecută în sarcina unei „echipe tinere“ (în jurul vârstei de 50 de ani!), care se declară public sastisită de a o promova, probabil închipuindu-şi că era uşor de făcut. Ceea ce era, fireşte, o iluzie.

Doamna Oltea-Pârău, vinovată de aceste măsuri de... austeritate (aplicabile emisiunilor, nicidecum şi ei înseşi!) a fost între timp condamnată pentru incompatibilitate (păcat că nu avem o ANI şi pentru incompetenţă!) şi, odată încheiată (sau nu?) perioada de interdicţie, a revenit în funcţia de consilier la Radio România Cultural, al cărui manager este domnul Răducu Croitoru, un mare necunoscut om de cultură. Despre leafa încasată de cele două  somităţi, mi se pare indecent să vorbim. Mai ales că efortul pe care ei l-au depus în distrugerea RRC a fost considerabil. Pe scurt: din 18 (optsprezece) emisiuni culturale radiofonice în 2014, au rămas, în grila anunţată pe 12 septembrie 2016, 3 (trei). O şesime!

Emisiuni care au murit

Au dispărut următoarele: Dicţionar de Literatură Română, Essentialia, Dicţionar de Literatură Universală, Dicţionar de Personaje Literare, Reviste şi Cenacluri Literare, Scriitori la Microfon (!), Revista Presei Literare, Bucureştiul în Pagini Sonore şi Cursurile în Limbi Străine. Alte două, Poezia Românească şi Poezia Universală au fost strămutate la ora (ţineţi-vă bine!) 3 (trei) noaptea (sau dimineaţa, dacă preferaţi). Cu o durată de 15 minute fiecare: 03:00-03:15 şi, respectiv, 03:15-03:30). Mi-e ruşine să amintesc cititorilor „Weekend Adevărul“ că am publicat cândva un articol foarte critic intitulat „Cultura de la miezul-nopţii. În care mă plângeam de ora târzie la care RRC se ocupă de cultură. Acum îmi zic spăşit: ce timpuri! Alte emisiuni au dispărut odată cu ieşirea la pensie a realizatorilor lor: Viaţa Cărţilor, Convorbiri peste Timp, Cărţi, Idei, Manuscrise, Etică-Estetică, Meridiane Culturale. Şi altele. Ce a mai rămas în grilă? Revista Literară Radio şi Acolade Literare.

M-am convins că trăim într-o ţară în care totul e posibil.

Măsuri aberante

Vi se pare normal? Ceea ce mă revoltă pe mine este că reacţia la măsurile aberante de acum doi ani ale dnei Oltea-Pârău, denunţate de o listă de 1000 de semnături, una şi una, a rămas fără efect. Ce au prevăzut atunci semnatarii că se va întâmpla, s-a întâmplat. E adevărat că individa cu pricina, cum să-i spun altfel, a intrat ulterior pe mâna justiţiei şi s-a ales cu o condamnare, fie şi cu suspendare. Dar iat-o revenită pe un post încă şi mai bine plătit, un post de decizie, nu de simplu sfătuitor, cum pretinde organigrama. Sfătuindu-l, vorba vine, pe Răducu Croitoru, o mare figură a culturii naţionale. Radio România este în acest moment o instituţie plătită din bani publici în capul căreia se află semnatarul unui angajament cu Securitatea, fapt dovedit în justiţie. În aceste condiţii, aşteptările mele sunt minime. 

Mai am un singur lucru de adăugat. Unde sunt redactorii din RRC a căror voce nu se aude? Le e teamă să nu fie concediaţi, asemenea unui fost lider sindical, pe care n-am putut să-l ascult la o emisiune de la Realitatea TV despre RRC, fiindcă Rareş Bogdan n-a ţinut cont de sugestia mea de a-l invita? Ce ticăloase reţele de interese se vor fi ţesut pe dedesubtul vieţii culturale? Şi se vor mai ţese în continuare.

În ce mă priveşte, nu mai ascult şi nu mai colaborez la RRC. Nu neapărat dintr-un principiu moral, ci de scârbă.