Mica reformă din Justiţie încurcă rău marile dosare de corupţie. Termenele tot mai scurte şi curajul încă timid al unor judecători par să dezvolte o nouă practică extrajudiciară: punerea în discuţie a înşişi magistraţilor care judecă aceste cauze. Ca o asemenea practică să fie eficientă, inculpatul are nevoie de un Serviciu Personal de Informaţii (SPI) apt să-i furnizeze, în timp util, date de maximă acurateţe şi relevanţă. Ultimele evenimente ne permit deja să alcătuim un Top 3 al acestor practici.

Pe locul 3 stă Victor Ponta. După arestarea baronului de Argeş, liderul PSD a afirmat public că judecătoarea care a emis mandatul, Ioana Neacşa, a fost procuror DNA şi abia ce fusese detaşată la Tribunalul Argeş ca să îndeplinească această misiune. „Poate ar fi bine să verificăm aceste informaţii", a încheiat prudent domnul Ponta, deşi fosta sa meserie, cea de procuror, ar fi trebuit să-i recomande ca mai întâi să verifice şi abia apoi să vorbească. Dar să admitem că noua sa meserie, cea de politician, nu-i cere deloc rigoare. Rigoarea a venit de la CSM: Ioana Neacşa a fost doar judecător, iar la Tribunalul Argeş lucrează încă din 2004. Concluzia: SPI-ul lui Ponta trebuie rapid recalificat.

Poziţia secundă îi revine lui Adrian Năstase. Pe 13 ianuarie 2011, pe blogul său, fostul premier scria o informaţie-beton despre mersul dosarului „Trofeul Calităţii": în completul de judecători, Daniel Morar, şeful DNA, şi-a numit consiliera, Ioana Bogdan. A urmat, evident, o cerere de recuzare a judecătoarei Bogdan. În pofida temeiului său exploziv, cererea a fost respinsă, pentru un motiv foarte simplu. Dosarul a plecat de la DNA spre instanţă în ianuarie 2009, iar Ioana Bogdan a devenit consiliera lui Daniel Morar opt luni mai târziu. A redevenit judecător după un an şi a preluat toate dosarele unui coleg pensionat, inclusiv două ale fostului premier. Dacă SPI-ul domnului Năstase ar fi oferit nu doar informaţiile, ci şi cronologia lor, poate clientul ar fi formulat o recuzare mai reuşită. 

Campionul absolut e Sorin Ovidiu Vîntu. În dimineaţa în care chiar a trebuit să se prezinte la proces, site-ul fostului ziar „Cotidianul" publica informaţia perfectă: judecătoarea Camelia Bogdan e fiica unuia dintre păgubiţii FNI. SPI-ul domnului Vîntu a prestat impecabil: a scormonit pe la Mehedinţi şi a găsit o listă cu păgubiţii FNI, în care Nicolae Bogdan apare cu adresa completă şi cu suma pierdută (13.416.200 lei vechi), alături de fotocopia cărţii de identitate a judecătoarei, pe care figurează aceeaşi adresă. Deşi demonstraţia e impecabilă, recuzarea a fost respinsă, încă nu ştim de ce. Poate că suma (fix 681 de dolari la momentul prăbuşirii FNI) nu justifică o ranchiună de un deceniu. Sau poate că domnul Vîntu a fost atât de credibil atunci când a declarat că el însuşi este unul dintre păgubuţii FNI, încât suferinţa comună cu tatăl judecătoarei a descalificat automat cererea de recuzare.

Toată bătaia de cap ar putea fi scutită printr-un amendament la lege: în situaţii strict limitate numeric, marile personalităţi să aibă dreptul să-şi aleagă singure completele de judecată. Celeritatea actului de Justiţie ar avea, de bună seamă, numai de câştigat.