„Specii“ de protestatari

Nemulţumitul, protestatarul antisistem, politicianul exhibiţionist şi voyeuristul sunt câteva dintre chipurile pe care le-au luat cei care au ieşit în stradă în ultimele zile.

„Jos Băsescu!", „Săriţi pe ei!", „Libertate", alături de urlete furioase, ţipete speriate, strigăte de organizare - acesta este tabloul sonor care a completat imaginea protestatarilor care s-au adunat în ultimele zile în centrul Capitalei.

Cu fulare la gură şi gluga bine trasă pe ochi, mulţi au fost catalogaţi drept ultraşi, hipsteri, inculţi, huligani. Alţii, cu pancarte cu diverse mesaje, au fost priviţi ca „protestatari de bună-credinţă", oameni care nu mai suportă frustrările sociale. Nu au lipsit „revoluţionarii" de meserie, cei care ies în stradă ori de câte ori li se dă prilejul. Cine sunt de fapt cei care au ieşit în stradă? Medicul psihiatru Florin Tudose a întocmit pentru „Adevărul" profilul celor care au ocupat centrul Capitalei.

Protestatarul de bună-credinţă

Mulţi dintre cei care au venit în Piaţa Universităţii îşi exprimă deschis, coerent nemulţumirile, indiferent de natura lor. Au un comportament civilizat şi un mesaj de transmis. Sunt deschişi la discuţii şi aşteaptă soluţii. Printre aceştia există însă şi o „subcategorie" a nemulţumitului. Acesta nu are o anumită frustrare, nicio ideologie pentru care luptă.

„Sunt foarte mulţi oameni care se simt singuri, care protestează indiferent că este vorba de alinierea planetelor sau de probleme sociale. Apar la astfel de manifestări pentru că aşa se simt văzuţi, importanţi. Însă din cauza faptului că nu au o ideologie, aceste adunări ad-hoc nu au niciun fel de eficienţă", a explicat Florin Tudose.

Printre cei care au îngroşat rândurile manifestanţilor sunt şi cei care susţin că protestează pentru „viitorul ţării, al tinerilor". Potrivit specialiştilor, aceştia sunt însă oameni care îşi caută tinereţea pierdută, fără o viziune asupra lumii în care trăiesc, care nu au idei proprii de propagat însă se prefac că ar avea.

Protestatarul antisistem

Huligan, ultras, golan - este descrierea populară a celor care au aruncat cu pietre, au incendiat şi au vandalizat magazine. Potrivit specialiştilor, aceştia sunt oameni de la „marginea cenuşie" a societăţii, oameni care nu se preţuiesc pe sine şi, în consecinţă, nu-l respectă nici pe cel de lângă el. Cuvântul de ordine printre astfel de personaje este violenţa.

De asemenea, astfel de grupuri îşi schimbă liderul în funcţie de „succesele" imediate împotriva forţelor de ordine, cel mai „curajos" fiind considerat erou printre semenii săi.

„Vor să distrugă sistemul, oricare ar fi acesta, fără să-l înlocuiască apoi cu un altul. Sunt o parte extrem de periculoasă a societăţii, care poate ajunge la acte de violenţă extraordinare. Azi au intrat într-un magazin, mâine vor intra în case şi vor tâlhări oameni în numele a nimic. Nu se legitimează dintr-o idee socială sau politică. De aceea, este periculos când clasa politică nu se solidarizează clar în faţa violenţei. A mai existat un domn solitar, se numea Adolf Hitler, iar mişcarea lui a pornit tot de la nişte cluburi sportive", a mai avertizat psihiatrul. Din rândul protestatarilor antisistem fac parte şi extremiştii, care au găsit acum o portiţă să-şi propage ideile, doar-doar vor găsi mai mulţi adepţi.

Politicianul exhibiţionist

În ciuda aparenţelor, politicienii care ies în stradă sub pretextul sprijinirii protestatarilor de bună-credinţă nu capătă capital politic. „Este o idee extrem de neînţeleaptă să ieşi în stradă acum, ca politician, dacă nu ai idei. Ţara nu se poate conduce de la televizor şi nici prin concursuri cu premii în detergent. Partidele se dezic de comportamentele violente, iar cine face contrariul, mai ales fără să propună o soluţie, este doar un exihibiţionist. Iar asta nu aduce voturi, drept dovadă Gigi Becali, care a avut imagine, dar nu şi voturi", a mai explicat psihiatrul Tudose. 

Politicianul (aici Dan Diaconescu) profită pentru a strânge capital de imagine

Protestatarul voyeurist

Cei care au ieşit în stradă doar pentru a strânge dovezi că „au fost acolo" sunt la fel de mulţi ca şi exhibiţioniştii. Aceştia nu au curaj să ridice piatra şi nici răbdarea să stea cu o pancartă în mână ore în şir. Nu au nimic de cerut şi nici de oferit, vor doar să fie şi ei „revoluţionari". „Riscă propria siguranţă doar ca să-şi facă poze lângă o maşină în flăcări sau în grupul unor jandarmi sau al celor care lovesc cu pietre. Aşa se simt eroi", a mai precizat specialistul.

Protestatarul voyeurist vrea să demonstreze că a luat parte la revoluţie

Potrivit acestuia, indiferent de tipologia celor care se află în stradă, protestele nu au sorţi de izbândă din cauza faptului că lipseşte unitatea, coeziunea socială. „Nu suntem un grup, dintr-un cartier, de pe o stradă, care să fim coerenţi şi uniţi. Motivul găsit ad-hoc, Arafat, este de mult uitat. Veţi vedea că de la zi la zi motivul va fi din ce în ce mai diferit", a conchis Florin Tudose. 

"Motivul găsit ad-hoc, Arafat, este de mult uitat. Veţi vedea că de la zi la zi motivul va fi din ce în ce mai diferit."
Florin Tudose
psihiatru

Cum organizezi legal un protest

Iată care sunt paşii care trebuie urmaţi pentru a avea toate aprobările necesare unui protest, potrivit Alianţei pentru o Românie Curată, care i-a extras din Legea privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice:
- Cu trei zile înainte de eveniment, se depune la primărie o „declaraţie prealabilă" privind desfăşurarea adunării publice (miting, demonstraţie, manifestaţie, procesiune). În Bucureşti, actul se depune la Primăria Capitalei.
- Dacă este de acord, primarul tace pentru că nu trebuie să comunice vreo aprobare. Numai în situaţia în care nu e de acord cu adunarea publică, edilul emite o decizie de interzicere a acesteia, comunicată în scris organizatorului, în termen de 48 de ore de la primirea declaraţiei scrise.
- Refuzul poate fi atacat în contencios administrativ.
- Solicitarea trebuie înregistrată şi la jandarmeria locală, sub forma unei „declaraţii de desfăşurare a adunării publice", cu cel puţin 48 de ore înainte de eveniment.
- Există situaţii când nu e necesară nicio formalitate: manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.
- Există unele capcane. De pildă, primăria poate întocmi o listă cu locurile interzise pentru manifestaţii, cum ar fi în imediata apropiere a gărilor, porturilor, aeroporturilor, staţiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare sau a unor unităţi economice. Simona Popa