Singurul specialist român în medicina de dezastru: „Am lucrat cu Arafat. Problema este că viziunile noastre diferă“
0
Doctorul şi profesorul Dan-Ioan Mănăstireanu, singurul specialist în medicina de dezastru din România, susţine că nimeni din administraţie nu a apelat la expertiza sa de când a început pandemia de COVID-19. De asemenea, îşi aminteşte de începuturile în medicină, un episod de referinţă fiind cel în care, alături de Raed Arafat, a înfiinţat, la Târgu Mureş, prima societate românească de medicină de urgenţă şi dezastru.
„Weekend Adevărul“: Cum se face că v-aţi specializat pe medicina de dezastru?
Dan-Ioan Mănăstireanu: A fost un hobby. De meserie, eu sunt anestezist. Mi-am luat apoi a doua specializare, în medicina de urgenţă. Sunt crescut la Spitalul Militar, dar în timpul facultăţii am făcut multe gărzi la Spitalul de Urgenţă, iar cultura de medicină militară, de medicină de urgenţă şi de anestezie m-a îndreptat spre medicina de dezastru. Am înţeles ce înseamnă, citind literatură de specialitate şi participând la tot soiul de evenimente, precum teatrele de operaţiuni din Somalia sau cutremurul din Turcia, din ’99. La spitalul din Somalia am fost medic-şef la Reanimare, eram în subordinea comandantului.
Dar prima dumneavoastră intervenţie în domeniul medicinei de dezastru când s-a întâmplat? La cutremurul din 1977?
Da. Eu lucram atunci la o instituţie în Drumul Taberei, dar făceam gărzi şi la Ambulanţa Bucureşti. Aveam o oarecare experienţă, de trei-patru ani pe saloane, ceea ce e foarte important. Îmi amintesc că m-am dus mai întâi la serviciu, unde am văzut că nu sunt probleme, după care m-am dus la Ambulanţă şi m-am pus la dispoziţia doamnelor doctor de acolo. M-au trimis cu un echipaj la Alexandru Sahia. A fost prima mea experienţă în medicina de dezastru. Trei zile am fost pe ambulanţă, pe strada Alexandru Sahia, unde a căzut blocul.
Foto: medcenter.ro
Întâietatea victimelor
Medicina militară şi cea de dezastru par să fie acelaşi lucru. Care e diferenţa?
Da, în medicina militară, acţiunea este tot în genul medicinei de dezastru, numai că acolo primele victime sunt cele mai uşoare, iar la cele în stare gravă mai stai şi mai socoteşti – dacă le tratezi sau nu le tratezi. În medicina de dezastru, însă, primele victime sunt cele mai severe şi încerci să le salvezi cu resursele medico-sanitare pe care le ai la îndemână. Dacă nu ai ventilator, nu are cine să ţi-l aducă, îl ventilezi cu balonul cât poţi. Dacă nu vom face o testare în masă, spre asta ne îndreptăm şi noi.
Este foarte greu să ai viziunea că dezastrul stă la colţ şi că poate veni în orice moment, când tu te uiţi afară şi e cer senin. Probabil că o astfel de gândire stă şi ca justificare pentru faptul că în momentul de faţă România şi-a desfiinţat toate rezervele pentru medicina de dezastru.
Un master recunoscut internaţional, dar desfiinţat
La un moment dat, ţineaţi un masterat în medicina de dezastru la Universitatea „Titu Maiorescu“. De ce a fost desfiinţat?
Da, l-am ţinut, iar la ora actuală, masteranzii mei sunt în posturi de conducere. De fapt, doar unii dintre ei, că alţii au fost deja schimbaţi pentru că erau nişte oameni cu coloană vertebrală dreaptă şi nu se închinau politicului. Ei spuneau că trebuie făcut planul de intervenţie inclusiv pentru dezastrele interne, despre care am vorbit noi. Masteratul nu mai există din cauza unor probleme interne, a unor deficite de finanţare care nu mi-au mai permis să invit niciun profesor alături de mine. Conducerea de atunci a universităţii n-a înţeles importanţa şi mi-a făcut mari greutăţi.
Era recunoscut internaţional, nu?
Da, am avut nişte personalităţi ca invitaţi, directori de spitale, de SAJ (n.r. – servicii de ambulanţă judeţene), numai oameni deosebiţi. Dar au intervenit problemele noastre interne. Este păcat, totuşi, că nu se face. Este foarte greu să ai viziunea că dezastrul stă la colţ şi că poate veni în orice moment, când tu te uiţi afară şi e cer senin. Probabil că o astfel de gândire stă şi ca justificare pentru faptul că în momentul de faţă România şi-a desfiinţat toate rezervele pentru medicina de dezastru.
Aţi menţionat că şi în prezent predaţi. Unde aveţi cursuri?
La Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, dacă vă vine să credeţi. Nu eu l-am organizat, ci doamna profesor Armaş Iuliana, o femeie extraordinară, cu o viziune largă, care m-a chemat să-i fiu alături. Am organizat acest masterat despre care nimeni nu ştia. El funcţionează pe cinci ani, dar nu are niciun fel de rezonanţă, pentru că nu i s-a făcut niciun fel de reclamă – deşi e singurul din ţară.
Începuturile, alături de Arafat
Ziceţi că nu v-a cerut nimeni sfatul. Dar trebuie să cunoaşteţi diverşi specialişti din minister, cum este Raed Arafat.
Nici măcar părerea nu mi-au cerut-o (râde). Da, am lucrat împreună cu Arafat. Problema e că viziunile noastre diferă. Eu, sub conducerea domnului profesor Mircea Chiorean de la Târgu Mureş – care l-a crescut şi susţinut pe doctorul Arafat –, am înfiinţat prima societate românească de medicină de urgenţă şi dezastru. Eu m-am ocupat de medicina de dezastru, iar Raed, de cea de urgenţă. El este omul planului roşu. N-a fost o simpatie extraordinară, asta e situaţia.
Autorităţile au fost adesea depăşite de situaţie în această perioadă, uneori senzaţia e că nici nu pare că e consultat vreun specialist. De ce credeţi că se întâmplă asta?
Eu l-am citit pe domnul profesor Rafila şi să ştiţi că e un om care nu vorbeşte de pomană. El a spus, la un moment dat, că colegiul specialiştilor din Ministerul Sănătăţii nu a mai fost consultat de două luni. Nu ştiu cine e în acel colegiu, dar dacă profesorul Rafila a spus acest lucru, eu sunt îngrozit. N-am spus eu, care vin din exterior, a apus-o Rafila, reprezentantul nostru la OMS. Şi problema e că nu există voinţă. Ce mă îngrozeşte pe mine e că toată lumea vorbeşte de bani, de imposibilitatea noastră – că suntem săraci. Nu e vorba despre asta. Primul lucru care trebuie să existe este voinţă din partea conducătorilor noştri care, din păcate, habar n-au. Sunt efectiv nepregătiţi în acest domeniu.
Prima parte a interviului poate fi citită aici.
Profesor universitar, fost director al Spitalului Elias
Foto: z0ltan77.com
Numele: Dan-Ioan Mănăstireanu
Data şi locul naşterii: 30 martie 1950, Slatina, judeţul Olt
Studiile şi cariera:
- A absolvit UMF „Carol Davila“ în 1979, devenind medic specialist ATI în 1982, iar medic specialist medicină de urgenţă, în 2002.
- Din 1997, a fost conferenţiar universitar, iar din 2004, profesor universitar.
- A fost directorul Spitalului Elias şi director-adjunct al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central. Aici a înfiinţat, în 1999, Unitatea de Primiri Urgenţe, iar la Oradea, disciplina „medicina de dezastru“.
- E membru al Societăţii Naţionale de ATI şi membru fondator al Societăţii Naţionale de Anestezie Loco-regională şi membru de onoare al National Disaster Medical System din SUA.
Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
