Sindromul distanţei ameţite

Întâmplarea face să lipsesc din ţară cam de o săptămână. Nu-i mult. Ar trebui ca mintea şi corpul să funcţioneze la fel, că doar n-am fugit în a enşpea dimensiune. Şi totuşi, după aceste câteva zile, România pare de două ori mai departe ca la plecare şi de zece ori mai stranie.

Aici, unde sunt, lumea munceşte de dimineaţa până seara. Mă şi mir când mai au timp să doarmă. Deşi ştiu cu siguranţă că acasă oamenii se dau peste cap să supravieţuiască, munca lor îmi pare mai degrabă o agitaţie stearpă, lipsită de direcţie, un soi de a bate pasul pe loc. De la distanţă, România e un pitic furios şi niţel isteric, incapabil să respire. Nu, n-am să mă dau moralistul lu' peşte prăjit şi nici n-am să cotcodăcesc despre puii democraţiei, născuţi vii, doar am să descriu sindromul dezrădăcinatului român.

Am să mă mulţumesc să spun ce se vede de la distanţă, ce se poate afla consultând presa şi Facbook-ul. Mai întâi, constat cu stupoare că încă mai există postaci plătiţi, după scandalul din martie, şi că un anumit Cristi Călugăru a fugit cu lista. Să-i fie de bine. Altcineva însă a copiat-o şi o va pune la dispoziţia publicului. Straşnic. Munca cinstită nu trebuie să rămână nepedepsită, nu? Fiindcă veni vorba despre plată şi răsplată, să nu uit să menţionez două ştiri contradictorii: pe de o parte, de frica DNA, Zgonea, şeful Camerei deputaţilor, vrea să-i penalizeze pe absenţi, iar pe de alta, un grup de parlamentari vrea să penalizeze Codul Penal. M-a uimit peste măsură faptul că lumea refuză în continuare amendarea justiţiei la televizor. Nevoia de a-i vedea încătuşaţi pe şmecheri ori presupuşii şmecheri e mai mare decât noţiunea de Justiţie corectă. Corectitudinea se măsoară, azi, în numărul de arestări. Tot de departe aflu alte două ştiri contradictorii: şefa DNA, dna Kövesi, va fi mătrăşită şi nu va fi mătrăşită. Ori va pleca departe, ori va rămâne pe loc. Din această dilemă nu putem ieşi! O dilemă la fel de mare e numirea noului val de ambasadori. Cuiele lui Pepelea sunt Maior şi Hurezeanu. Unii spun că, în sfârşit, România are emisari. Mai bine nu se putea. "Ei, aş!", spune partea adversă. "E prelungirea nepotismului Securităţii." De parcă aş fi părăsit ţara acum o mie de ani, mă întreb care o fi adevărul, sau măcar partea plină a paharului?

Aflu că, la numai câteva zile de la proiectul de reducere a TVA la alimente, preţurile au crescut exact cu procentul anunţat. Astfel încât, când se va trece la aplicarea măsurii economice, populaţia nici nu va simţi diferenţa. Cum spuneam încă din 2010, mărirea TVA produce o reacţie în lanţ, ireversibilă – şi numai consumatorul plăteşte. Aşa cum consumatori sunt şi cetăţenii primarului Nichita (botezat de nişte "jurnalişti" Stănescu) şi care constată, stupefiaţi, c-au fost arşi la buzunar pentru un produs nesolicitat (amanta). Vine în goană taxa pe bacşiş şi explicaţiile ministrului Todorovici, care pun bomboana pe colivă. Îi şi văd pe cetăţeni alergând noaptea după bonul fiscal!

Aşa arată, în câtva zile, patria noastră îndepărtată! Veselă şi inepuizabilă. Noroc cu "fraţii noştri" de peste Prut, care au şters dintr-un condei 13 miliarde (cam 750.000.000 $) din conturile băncilor către nişte firmuliţe ascunse în off-shore-uri. Am admirat decizia, îndrăzneala lor, dar, brusc, m-am simţit mai curat şi mai uscat departe de ţărişoara mea. Las' că mă întorc eu şi mă dau pe brazdă!