Similitudini

Acum două zile canalul „Viasat History“ a difuzat un episod dintr-un documentar privind istoria CIA. Episodul se referea la activităţile temutei agenţii de informaţii externe a SUA în anii ’90, până la atentatele din 11 septembrie 2001.

Erau intervievaţi foşti directori şi angajaţi de frunte ai agenţiei, ziarişti, analişti politici ş.a.m.d., într-un năucitor montaj de tip „puzzle", a cărui concluzie era una singură: CIA (şi, alături de ea, FBI) a fost total depăşită de evenimente. De ce?

Mărturia cea mai elocventă în sensul concluziei de mai sus mi s-a părut a fi a lui Robert B. Baer, fost angajat al agenţiei şi specialist pe problemele Orientului Mijlociu. Omul, de bună credinţă, transmitea Centralei, încă de la sfârşitul anilor '80, informaţii vizând o tot mai accentuată ameninţare la adresa securităţii Statelor Unite, ameninţare venită dinspre lumea arabă, cu precădere dinspre grupurile fundamentaliste din Arabia Saudită. În mod ciudat, informaţiile lui au fost fie analizate superficial, fie de-a dreptul ignorate. Treptat, Robert B. Baer şi-a dat seama că acest dezinteres faţă de informaţiile sale e unul... interesat şi-a decis la un moment dat să le facă publice. N-a prea apucat, fiindcă a fost imediat audiat (de fapt, mai degrabă anchetat) de o dură comisie a Congresului, apoi dat pe linie moartă, nu înainte de a i se înmâna medalia de onoare a CIA... I s-a sugerat să facă ciocu' mic, ceea ce a şi făcut. Până mai ieri.

Ce spune, în esenţă, ex-ofiţerul CIA (şi mai ales demonstrează)? Un lucru tulburător: că puterea în SUA nu aparţine Congresului, CIA-ului, FBI-ului şi nici măcar administraţiei prezidenţiale cu preşedinte cu tot, ci unei oligarhii economico-financiare, unui soi de „guvern" din umbră cu ample ramificaţii în lumea Wall-Street-ului şi-n cea petrolieră. Oligarhie care înglobează şi şefi de divizii din Pentagon, din CIA, din FBI şi oameni de la Casa Albă, preşedintele, vicepreşedintele, secretarul de stat (adică, la vremea respectivă, George W. Bush, Dick Cheney, Donald Rumsfeld).

„Să fie la ei, acolo!" - ne vine nouă, scârbiţi, să zicem. Da' parc-ar exista şi nişte similitudini cu spaţiul nostru oligarhico-mioritic şi poate de-aia nu aflăm mai nimic din adevărurile ascunse din decembrie '89 încoace şi-am ajuns azi unde-am ajuns.