Cu toate acestea, copilul meu, la naştere, Dumnezeu ne înzestrează diferit şi ne lasă liberul arbitru pentru a ne lua propriile decizii, nu face El asta pentru noi, ci doar ne setează scena şi ne lasă să alegem ce facem cu ea, alegerile ne aparţin, motiv pentru care trebuie să le asumăm consecinţele. Sigur, le putem reevalua de fiecare dată când considerăm că e cazul, putem reveni asupra lor, dar întotdeauna trebuie sa fim pregătiţi să luăm decizi şi să le suportăm consecinţele.

Dumnezeu, copilul meu, este bun şi iubitor, nu este răzbunător, nu pedepseşte, nu urăşte şi nu se mâhneşte. El te iubeşte aşa cum te-a făcut, iar tu ai obligaţia să te dezvolţi, să înveţi, să fii din ce în ce mai bun, iar El te va binecuvânta.

Nu te speria copile, căci tu eşti esenţa, în tine sălăşluieşte Dumnezeu, în tine dăinuie universul, tot ceea ce contează este în mintea şi sufletul tău, conştiinţa ta este esenţa tuturor lucrurilor, infinitul timpului şi spaţiului, nimic din ceea ce nu simţi, trăieşti sau gândeşti nu există în afara ta, eşti totul, eşti infinit.

Să creşti mare, puiul meu, vei rămâne mereu puiul meu sublim, conştiinţa mea va veghea asupra conştiinţei tale pentru întotdeauna. Trebuie doar să crezi, iar eu voi fi acolo, caută-mă, iar eu voi veni!

Viaţa este frumoasă, copilul meu, e un dar ce trebuie preţuit, trebuie stoarsă din ea fiecare picătură, fiecare energie, fiecare experienţă, fiecare zâmbet, fiecare emoţie, fiecare îngândurare, fiecare moment de relaxare, fiecare speranţă, fiecare lacrimă, fiecare speranţă. Viaţa nu trebuie alergată precum o cursă contra timp, ea trebuie armonizată cu timpul, nu împotriva lui. Conştiinţa ta trebuie împăcată, clădită în jurul unui set de valori pe care să ţi le alegi cu grijă, să le prelucrezi de fiecare dată când simţi nevoia, fără să te dezici nicicând de ele, dar şi fără să rămâi captiv unor concepte în care nu crezi.

Dincolo de faza material-efemeră, conştiinţa ta va dăinui mereu, va evolua dincolo de material. Ai grijă ca ceea ce vei duce mai departe să-ţi aducă mereu fericirea. Nu ignora materialismul efemer al existenţei tale pământeşti, dar nu-l lăsa să-ţi controleze conştiinţa, pune pe el atâţia pereţi încât să nu fii captiv nevoilor primare, ca o condiţie primordială a creşterii.

Creşti simultan, copilul meu! Şi întotdeauna să fii ceea ce eşti, căci eşti bine!