Sfârşitul miliardarilor

Regula de bază a evoluţiei este că animalele specializate sunt puternic afectate în timpul unor dezastre.

Au mai împuşcat unul. Şi ziariştii nu au pierdut momentul să umple din nou paginile cu sânge. Chipul lui Gaddafi desfigurat e pus sub titluri care avertizează în cel mai idiot mod cu putinţă: „Atenţie, imagini şocante!". Stârvul unui dictator, duşman al democraţiei, care cu ceva timp înainte era prieten bun al americanilor, francezilor şi italienilor, acoperă cu duhoarea sa imaginea unei lumi stâlcite.

Singura lege a civilizaţiei e banul. Bucăţi de hârtie ţinute în seifurile a o mână de oameni. Viaţa unui om nu contează. În ecuaţia lumii, e cifra aflată în capătul aproape nesfârşit de după virgulă. Înainte de virgulă sunt cei 0,5% din populaţia globului (conform ultimului raport prezentat de banca elveţiană Credit Suisse). Ei deţin mai bine de o treime din avuţia lumii.

Cu gurile căscate privim spre Occident ori tragem cu ochiul spre marea Asie în aşteptarea unei soluţii miraculoase. Aşteptăm de la miliardarii întruniţi în grupuri cu nume de hotel să ne anunţe că „Gata, de mâine totul va fi bine!". Alţii, demenţi, îşi răcnesc dragostea faţă de regimurile totalitare ce au răvăşit lumea la începutul secolului trecut. Cu credinţa oarbă că naziştii sau comuniştii ar fi putut face lumea mai bună. Iar Occidentul, acelaşi Occident care în anii '30 se hrănea cu grânele luate de Stalin din farfuriile ucrainenilor, ucigând prin înfometare 11 milioane de oameni, face exact acelaşi lucru acum cu petrolul, diamantele şi aurul celor mai nenorocite ţări din lume.

Conform aceluiaşi raport, 147 de companii controlează în acest moment 40% din averea multinaţionalelor din întreaga lume. Indivizii care au creat această pânză de păianjen nu se văd. Stau ascunşi în mijlocul unor domenii gigantice, ale căror valoare depăşeşte cu mult suma dată de hrană într-un an întreg de înfometaţii unei ţări africane. Ciudată imagine, ce seamănă atât de mult cu aceea a lui Hitler ce îşi ducea viaţa în Berghof, acolo unde damful milioanelor de cadavre trecute prin maşina de tocat a războiului nu pătrundea.

Le e bine. Şi de acolo încearcă acum disperaţi să toarne ciment la picioarele de lut ale uriaşului pe umerii căruia stau. Numai că toate eforturile lor sunt sortite eşecului. Şi asta nu din cauza „puterii maselor" sau a vreunei idei de revoluţie ieşită din mintea bolnavă a unui filosof. Ci datorită unei legi elementare a existenţei. Regula de bază a evoluţiei, confirmată de fiecare dată pe această bucată de piatră cosmică, este că animalele specializate sunt puternic afectate în timpul unor dezastre. Cele generaliste, însă, au şansele cele mai mari de supravieţuire.

Cei 0,5% au ajuns în acest moment la o specializare excesivă. Practic, nu pot trăi în afara realităţii ce şi-au construit-o. Nu au capacitatea şi nici puterea să înţeleagă schimbarea. Iar Marele Uragan va mătura totul în cale. Vor scăpa doar cei capabili să se adapteze imediat. Capabili să mânânce orice, capabili să doarmă oriunde.

Ramona Ursu este redactor-şef adjunct „ADS".