De ce om fi ajuns să ne evităm prin străinătăţuri, de parcă şi unii, şi ceilalţi am fi atinşi de rîie? Ce ne face ca, în momentul în care ne auzim limba de acasă, să începem să ne dăm coate şi să facem semnul ăla universal al îndemnului la muţenie, cu degetul arătător în dreptul buzelor ţuguiate?

Păi, vor zice unii, uită-te şi tu cum sîntem văzuţi prin străinătate. Uită-te şi tu cum se comportă românii noştri prin vacanţe. N-am auzit om călător prin Grecii, Turcii, Bulgarii, Spanii sau mai ştiu eu pe unde, care să nu strîmbe din nas pomenind de fîrtaţi de-ai lui din ţară, care cică rîd tare, vorbesc şi mai tare, au după ei un cîrd de copii urlători, îşi umflă burţile cu beri ieftine şi, în general, sînt neplăcuţi şi buni de evitat. Tot în zonele pe care le frecventează sînt, însă, şi nenumăraţi nemţi, care-şi plimbă un bronz dureros de roşu – la fel de strident, poate –, cu un cîrd de copii blonzi – la fel de neastîmpăraţi, poate –, care-şi caută berile ieftine cu o similară lipsă de nobleţe, poate. Sau tonele de englezi cantonaţi, în vacanţă, la cîrciumile unde li se serveşte exclusiv mîncarea de acasă. Cîrnaţi cu fasole, la 40 de grade. Televizoare fixate pe show-urile comedianţilor locali, de acasă, şi meciuri de liga a patra. Accente groase şi rîsete la fel.

Poate că e mai simplu de recunoscut că anumite locuri atrag oameni de un anumit fel. N-o să dai acolo peste gînditori cu apetenţă pentru meditaţie. De fini sorbitori de vinuri de colecţie. De-aia n-o să pot pricepe aerul completamente superior şi arţagul snob care îi apucă pe cîte unii care au făcut aceeaşi alegere a unui all inclusive corect, ieftin, la fel ca familia de români căreia îi comentează acum alegerile vestimentare, de pildă. Asta e. Prostul gust nu s-a născut în România. Nu ştiu cum să fac ca acest text să nu pară a avea accente patriotice prost descifrate. Pentru că prostul gust s-a născut şi în Rusia. Uitaţi-vă puţin – cîte rusoaice fără tocuri aţi văzut pe plajă? Cîte nefardate? Cîte fără o urmă mică de sclipici, în soarele orbitor al unei amieze meditereneene? Prea puţine. Cîte străineze supraponderale, care-şi umplu farfuriile la masă, de parcă vine sfîrşitul lumii? Cîtă lume neromânească, ce se calcă în picioare în faţa tăvii cu plăcinte?

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Citiţi articolul integral pe dilemaveche.ro.