Scrisoare deschisă. Federaţia ONG-urilor pentru copil susţine înfiinţarea instituţiei Avocatului Copilului

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale Pentru Copil (FONPC) a solicitat luni, 13 iunie, printr-o scrisoare deschisă, sprijinirea înfiinţării în România a instituţiei Avocatul Copilului, care ar urma, printre altele, să apere interesul superior al copilului, uneori chiar de abuzurile statului.

Scrisoarea deschisă, care este adresată preşedintelui României, preşedintelui Senatului, preşedintelui Comisiei juridice din cadrul Senatului şi preşedintelui Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, menţionează faptul că propunerea legislativă de înfiinţare a Avocatului Copilului ca autoritate publică autonomă şi independentă se află în Senatul României şi atrage atenţia asupra importanţei acestei instituţii în România în ceea ce priveşte protecţia efectivă a drepturilor copiilor.

De asemenea, scrisoarea precizează că această instituţie are atribuţii şi misiuni ce exced aria de competenţe pe care le are în prezent un adjunct al Avocatului Poporului, motiv pentru care, în România nu se poate vorbi încă de o structură corespunzătoare în totalitate funcţiei de monitorizare a drepturilor copilului şi protejării copilului împotriva violenţei, a neglijării, a abuzului şi a exploatării, precum şi împotriva excluziunii sociale şi a discriminării.

Mai mult decât atât, FONPC oferă şi un răspuns instituţiilor centrale şi Comisiilor parlamentare care consideră că instituţia Avocatului Copilului ar restrânge neconstituţional atribuţiile Avocatului Poporului, invocând ca „nejustificată crearea acestei instituţii şi că prin crearea sa Avocatul Copilului ar pune mai presus drepturile copilului faţă de drepturile altor persoane sau categorii”.

FONPC combate aceste critici citând din Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului, convenţie internaţională semnată şi ratificată de România încă din 1990 şi care stă la baza reformei din protecţia copilului începută de România încă din 1997.

„ARTICOLUL 3, Alin. 1. În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.”

Redăm argumentele oferite de FONPC în favoarea înfiinţării instituţiei Avocatului Copilului:

„Analizând scrisoarea trimisă către Parlamentul României de către domnul Victor Ciorbea, Avocatul Poporului reiese clar faptul că domnia sa nu consideră necesară înfiinţarea unei instituţii separate a Avocatului Copilului, din motive legate de buget şi de restrângere în acest fel a activităţii Avocatului Poporului.

Considerăm că aşa cum scrie şi în legea 272/2004 şi în Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze. Legea 272/2004: Art. 2 (1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. (4) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Referitor la restrângerea activităţii Avocatului Poporului în cazul înfiinţării Avocatului Copilului, am dori să atragem atenţia că analiza globală a rapoartelor Avocatului Poporului rezultă şi faptul că numărul anchetelor care au ca subiect sau ca referire copilul este foarte redus, spre exemplu câte 1- 2 anchete exclusiv în domeniul drepturilor copilului în 2010-2012, nu există nicio informaţie despre perioada 2013-2014 şi nicio anchetă în 2015. Recomandările făcute nu sunt clasificate pe categorii distincte, astfel încât este greu de sesizat care sunt legate direct de copii. Din 2014 până în prezent există trei rapoarte speciale referitoare la drepturile copilului. În plus, deşi Avocatul Poporului are o serie de funcţii complexe, cea mai vizibilă este aceea de acordare de ajutoare financiare, ajutoare sociale şi nu protecţia generală a drepturilor copilului. De observat faptul că nu există un mecanism special pentru copii pentru sesizări sau plângeri.

Având în vedere atribuţiile pe care le are acum Avocatul Poporului, este dificil de crezut că, prin schimbarea legii în sensul întăririi rolului adjunctului Avocatului Copilului, fără a-i conferi mai multe atribuţii (oferirea unor atribuţii conform standardelor ENOC ar încălca Constituţia); investigarea şi soluţionarea plângerilor, ascultarea copilului şi monitorizarea drepturilor copilului sunt funcţii pe care această instituţie aşa cum este acum organizată nu va putea să le îndeplinească în totalitate.

În 2015 am atras atenţia asupra cazului unui minor aflat în penitenciarele din România, „Strigătul amuţit al unui copil din puşcăriile din Romania”. Pentru un copil care din 27.05.2014 „arde” în puşcăriile din România, de foame, de frig, de dor de casă, de păduchi şi abuzuri; nu există nicio voce salvatoare sau revendicatoarea. A fost arestat la Bucureşti, a stat împreună cu adulţii, deşi avea doar 15 ani, apoi transferat la Craiova şi a ajuns la Tichileşti. Motivul arestării nu este încă bine cunoscut, oricum se presupune că a asistat la furturi. Imaginaţi-vă acest copil care ajunge să fie păcălit de o bandă de hoţi şi folosit ca monedă de schimb, pentru că era minor. Poliţia care ştia exact ce se întâmplă, îl foloseau ca „iepure de vânătoare”, protecţia copilului care aştepta să i se îndeplinească destinul acestui copil „viitor HOŢ”. O mamă singură, bolnavă, care nu a mai avut putere să-şi aducă copilul pe „calea cea bună”, care a cerut disperată ajutor autorităţilor, care tremura de teama că fiul ei va păţi ceva grav în puşcărie, care plânge de frică ca la reîntoarcerea lui nu va şti cum să-l ajute.

In tot acest context, am căutat răspunsuri clare în legătura cu situaţia copilului: De ce stă de atâta vreme în puşcărie, fără o decizie definitivă? De ce mama nu are acces la informaţii şi copilului nu i se respectă drepturile? „Autorităţile mă plimbă de la unii la alţii, nimeni nu se ocupă de astfel de cazuri”, a declarat mama copilului. Acest copil victimă a unor abuzuri, dar şi în calitate de posibil autor al unor infracţiuni, are nevoie să primească consiliere şi să beneficieze de servicii de integrare după ce va scăpa de acest coşmar care se cheamă Tichileşti. Dacă în România ar fi existat un Avocat al Copilului, atunci ar fi avut dreptul să facă o anchetă în penitenciar să vadă care este starea copilului, să aibă acces la dosarul acestuia şi să ceară urgentarea procesului şi respectarea drepturilor copilului.

Sunt multe alte mii de cazuri pe care un Avocat al Copilului l-ar putea instrumenta ca cel al copiilor cu autism care nu sunt incluşi în învăţământ, copiii cu dizabilităţi cărora li se încalcă drepturile, copii abuzaţi, abandonaţi pentru care nu există dreptate şi pentru care nu luptă nimeni astfel încât drepturile lor să fie respectate.

FONPC a primit din partea Avocatului din Polonia o scrisoare de susţinere, un document prin care acesta îşi exprimă încrederea că în curând România va avea Avocatul Copilului, „un mecanismul legal valabil de control al persoanelor şi instituţiilor responsabile cu punerea în aplicare a drepturilor copilului. Acesta ajută la eliminarea neregulilor şi la formularea concluziilor pentru realizarea deplină a drepturilor copilului. Desemnarea Avocatului Copilului contribuie la o eficientă supraveghere a respectării drepturilor copiilor. Este crucial ca această instituţie sa aibă o gamă largă de competenţe în ceea ce priveşte posibilele căi de acţiune în cazul în care drepturile copilului au fost încălcate” - Marek Michalak, Avocatul Copilului, Republica Polonia.

Prezentă la un eveniment al FONPC pe 3 iunie 2016, doamna Geneviève Avenard, Avocatul Copilului, Franţa a vorbit despre importanţa unei asemenea instituţii. În Franţa, în anul 2015, Avocatul Copilului a făcut anchete şi recomandări în multe cazuri legate de incluziunea copiilor cu dizabilităţi şi a celor cărora nu li se respectă dreptul la educaţie. Avocatul Copilului este chemat o dată pe săptămână la parlament pentru a fi consultat cu privire la legii şi decizii ce privesc copiii şi drepturile lor. „În Franţa dacă primeşti o sesizare de la Avocatul Copilului atunci este ceva grav şi trebuie să priveşti acest lucru cu foarte mare seriozitate. Recomandările pe care Avocatul Copilului le face sunt extrem de importante şi se ţine cont de ele”, ne-a spus Excelenţa Sa, Domnul François Saint-Paul, Ambasadorul Franţei în România.”