Salvatorul de la Periş

Premiantul din Bacău s-a mutat la Periş, după ce un pompier le-a oferit gratis casa, fiind impresionat de drama prin care trece familia băiatului. Pompierul bucureştean Marian Ioniţă i-a primit sâmbătă la Periş pe Florin Alexandru Conache (12 ani), pe mama acestuia, Veronica (31 de ani) şi pe sora mai mică, Elena (5 ani).

Povestea tristă a băiatului care dormea cu familia pe unde apucau a fost făcută publică de ziarul "Adevărul" la finele lunii trecute. Drama lui Florin Conache a fost prezentată şi de postul de televiziunea 10TV. Atunci, băiatul nici nu visa că va avea, în sfârşit, un loc al lui, unde să se joace, să-şi facă temele sau să aibă un pat al său. Nici sâmbătă, când deja ajunsese la Periş, după mai bine de şase ore de mers cu autocarul, nu prea îi venea a crede că, în sfârşit, calvarul lor s-a încheiat.

Pompierul îngrijeşte un copil handicapat

Marian Ioniţă (47 de ani), pompier la Ministerul Public, care a ajutat familia lui Florin Conache, spune că adormise în seara în care era difuzată la televizor emisiunea despre povestea tristă a lui Florin şi a familiei sale. La un momentdat, i s-a făcut sete şi s-a trezit. A dat drumul la televizor şi atunci a văzut-o pe sora lui Florin, în vârstă de doar 5 ani, când spunea poezii. „Hotărârea a fost luată pe loc. Am sunat la televiziune şi am spus ce intenţionez să fac. De fapt, locuinţa este moştenită de soţie de la părinţii ei.

Noi nu prea ne permitem să venim aşa des la ţară să avem grijă de grădină. Dacă Veronica e OK, va sta aici mult şi bine. Eu până la pensie mai am vreo 18 ani", a povestit pentru "Adevărul" Marian Ioniţă. Familia lui Ioniţă se descurcă greu. Bărbatul câştigă lunar doar 700 de lei, iar soţia sa, Camelia, cam tot atât, fiind asistent maternal. Cu toate acestea, nu spun "nu" dacă pot întinde o mână de ajutor. Au în plasament un copil cu handicap, care e în clasa a VIII-a, dar  trebuie monitorizat în permanenţă, astfel că nu prea au timp să se ocupa de casa de la ţară.

Pompierul Marian Ioniţă (stânga) i-a dăruiţi o bicicletă lui Florin

Întâlnirea

Orele au trecut greu până la Bucureşti. Cei doi copii şi mama lor aveau o strângere de inimă atunci când au plecat din Bacău. Sperau însă că mai rău nu are cum să le fie. Înduraseră prea mult şi se gândeau că poate chiar au un gram de noroc. Erau debusolaţi când au coborât din autocar, la Bucureşti. Femeia şi-a strâns copiii la piept şi i-a liniştit. "Să nu plecaţi de lângă mine! O să fie bine, suntem împreună" A urmat drumul către Periş. După încă o oră au ajuns la noua lor casă. Acolo îi aştepta Marian Ioniţă, soţia sa, Camelia, şi fiul lor cel mare, Bogdan. S-au îmbrăţişat cu toţii. Veronica nu mai avea cuvinte să le mulţumească celor doi soţi. Toate hainele lor erau înghesuite în câteva pungi. Cu asta au început o nouă viaţă Florin, Elena şi Veronica.

Un nou început

Noua casă este modestă, are trei camere şi o bucătărie, însă e mai mult decât visau ei. Curtea este însă imensă şi e plină de flori şi de viţă-de-vie. Imediat după ce au intrat în curtea casei, micuţa Elena a început să se joace şi nu-şi mai încăpea în piele de fericire. Trecea pe rând prin braţele fiecăruia. Florin era mai reţinut. A intrat în casă. A întrebat dacă poate să doarmă în camera dinspre stradă. Unul dintre copiii pompierului i-a trimis, de la Bucureşti, o bicicletă şi o minge. „Mă bucur foarte mult, dar încă nu-mi vine să cred. O să merg cu bicicleta prin sat. O să fie bine", a spus, timid, Florin.

Mama lui Florin, Veronica, va trebui să muncească pentru a se întreţine şi va trebui să aibă grijă de casă. "O să mă străduiesc să fie mulţumiţi de mine. O să mă descurc. Sper să mă angajez repede. Azi-dimineaţă (sâmbătă dimineaţă - n.r.) nu aveam nimic. Acum avem unde să locuim, în condiţii omeneşti. Trebuie să avem grijă de ce am primit. Eu sunt foarte fericită. Nu mă aşteptam să se îndure cineva de noi. Băiatul a fost reticent. Mi-a spus că el nu crede până nu vede cu ochii lui, mai ales că oricine auzea că ne vom muta, ne descuraja şi spunea că este doar o reclamă. Fetiţa e mică, nu prea îşi dă seama de situaţie", povestea femeia care s-a luptat din răsputeri să-şi crească singură copiii.Veronica a promis că va avea grijă de casă, va face dulceţuri din fructele din grădină şi va planta legume.

Poveşti asemănătoare

Cei doi copii naturali, ai familiei Ioniţă, Bogdan Viorel (27 de ani) şi Marcel Andrei (25 de ani) se bucură că părinţii lor au făcut un aşa gest. "Tata a luat cea mai bună decizie. Familia asta chiar avea nevoie de ajutor. Eu şi fratele meu ajungem destul de greu aici. În copilărie ne petreceam vacanţele la Periş, dar acum lucrăm, iar casa o să se strice dacă nu are nimeni grijă de ea", a spus Bogdan Ioniţă, fiul cel mare al pompierului. "Povestea mea se aseamănă oarecum cu a acestei familii. După ce a murit mama, tatăl meu s-a recăsătorit. Ştiu  cum e să nu ai pe unde să dormi. Nu fac asta pentru publicitate. Eu sunt un om obişnuit, am muncit toată viaţa, nu suntem vedete", a spus salvatorul din Periş. Veronica nu mai are cuvinte să-i mulţumeacă îngerului păzitor, care i-a luat efectiv de pe stradă.

Au făcut Paştele pe străzi

Florin Conache a terminat clasa a V-a, la şcoala din Săuceşti (Bacău). Până anul acesta a luat numai premiul I. Acum a ieşit pe locul al treilea. Este nemulţumit de rezultat. Mama lui a încercat să-i explice că va recupera anul viitor, "când va avea unde să-şi facă temele, nu ca până acum în scara blocului". Veronica Conache crede că acesta este începutul unei vieţi mai bune pentru ea şi copiii ei. "După ce mama a murit, la puţin timp, tatăl meu s-a recăsătorit. Au făcut acte împreună cu fraţii mei. A declarat că are numai doi copii.

Apoi ne-a dat afară din casă. De atunci stăm pe unde apucăm. Paştele l-am făcut într-o scară de bloc. Ne mutam aproape în fiecare zi, că mi-era frică să nu vină Poliţia să-mi ia copiii. Mâncam pâine uscată, iar la sfârşit de săptămână mă duceam la biserică şi-mi mai dădea părintele câte ceva de mâncare", povesteşte aproape plângând Veronica. La tatăl copiilor ei nu s-a mai putut ­întoarce. Îndurase de la acesta bătăi crunte şi n-a vrut ca şi copiii să primească acelaşi „tratament".

"Acum câteva ore nu aveam nimic. Acum avem unde să locuim, în condiţii omeneşti. Trebuie să avem grijă de ce am primit.''
Veronica Conache mama lui Florin

"Nu fac asta pentru publicitate. Eu sunt un om obişnuit, am muncit toată viaţa, nu suntem vedete. Am vrut doar să-i ajut.''
Marian Ioniţă pompier

''După ce veneam de la şcooală, lăsam ghiozdanul plin de cărţi şi caiete sub o tufă şi mă duceam să caut prin oraş de mâncare.''
Florin Conache elev