Nu este neobişnuit ca un complet de judecată să aibă 50 de cauze pe zi. Nu este nemaiîntâlnit ca o cauză să aibă peste 200 de persoane de audiat. Milioane de români din pături sociale diferite se întâlnesc pentru prima oară într-o sală de judecată. Milioane de români de vârste diferite se întâlnesc doar în sala de judecată. Inculpaţi audiaţi vin şi se întorc în penitenciare ce nu corespund standardelor europene de igienă (de ex. cauze în penal). Lucrători din administraţie publică audiaţi se întorc în instituţii ce lucrează cu publicul (de ex. cauze în contencios administrativ). Corporatişti audiaţi se întorc în birouri aglomerate (de ex. cauze în comercial şi civil). Persoane audiate se întorc în familie sau în comunitate (de ex. cauze în dreptul familiei). Poliţişti audiaţi patrulează cartiere întregi (de ex. Drept contravenţional şi penal). Avocaţii îşi fac profesia oriunde sunt chemaţi (orice tip de cauza). Pe toţi îi găseşti dimineaţa, într-o sală mică de judecată pe care o împart ore în şir. Unde este grija pentru prevenirea răspândirii virusului COVID-19? Punem întrebarea aceasta acum, în acest context extraordinar, dar măsurile pe care le discutăm sunt necesare pentru sistemul de justiţie românesc indiferent dacă trăim în vremuri de pandemii sau nu. 

COVID-19 este o realitate a zilelor noastre ce ne oferă oportunitatea, din păcate abia acum, să punem în discuţie 10 măsuri necesare. Reprezintă nu numai o adaptare a metodelor de lucru ale ,,actorilor” justiţiei, dar, în egală măsură, marchează o reconsiderare a modalităţilor de exercitare a drepturilor părţilor implicate în procedurile judiciare.

Măsuri de implementat în viitorul apropiat. 

1. Stabilirea de intervale orare pentru fiecare cauză.

2. Normă tehnică unitară privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile din sistemul judiciar. Definirea de obiective ce pot fi monitorizate şi măsurate.

3. Regulament unitar privind igiena şi maniera de lucru cu publicul/materiale pentru personalul ce lucrează în instituţiile din aparatul de justiţie. Relaţionarea datelor statistice ce privesc activitatea din instanţă (numărul de persoane, numărul de persoane) cu impactul programelor de formare.

4. Training privind acordarea primului ajutor pentru tot personalul din unităţile din sistemul judiciar.

Măsuri pe termen mediu şi lung. 

5. O orientare clară spre audierea prin video-conferinţă. 

6. O orientare spre educaţie juridică ce să încurajeze prezenţa prin intermediul avocatului. 

7. Primirea/Transmiterea actelor de procedură prin mijloace electronice. 

8. Consultarea dosarului prin mijloace electronice. 

9. Crearea unei aplicaţii de interacţiune a sistemului judiciar cu justitiabilul. 

10. Transmisiunea live a şedinţelor de judecată. 

  • Stabilirea de intervale orare pentru fiecare cauză. Etapizarea zilei de instanţă. 

În momentul de faţă, intervalul orar exact pentru dezbaterea publică a unei cauze nu este stabilit. Există prevedere legală doar pentru procesele civile prin art. 215, alin. 1, teza a 2-a Cod procedură civilă, dar acesta nu cunoaşte aplicare. Un complet de judecată poate să aibă 40-50 de dosare pe zi. Discutăm de 40-200 de persoane într-o singură sală de judecată, în cazul în care sala este suficient de mare. Toate persoanele implicate se prezintă la ora 08.00 şi îşi aşteaptă rândul în aceeaşi sala de judecată. Laolaltă stau inculpaţi periculoşi ce vin dintr-un penitenciar ce nu respectă normele europene (”Reclamantul, care suferă de hepatită cronică şi hipertensiune arterială a fost cazat alături de 110-120 de persoane într-o celulă cu doar 35 de paturi” din “Cauza Florea împotriva României”), avocaţi ce nu pot să apere alţi justiţiabili, experţi ce nu îşi pot oferi expertiza în alte cauze în ziua respectivă rezultând amânări sau întârzieri, poliţişti ce nu îşi pot îndeplini datoria de a ne proteja, martori ce renuntă la o zi de muncă, la o zi de concediu sau la o zi alături de familie, persoane ce sunt implicate emoţional în cauze, familii întregi, părinţi îngrijoraţi, bătrâni, studenţi în practică ce aşteaptă un anumit dosar, reprezentaţi ai unor ONG-uri. Este vorba de persoane ce nu s-ar întâlni în alte condiţii, iar apoi se întorc în comunităţi mari, inclusiv în penitenciare. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un inculpat s-ar întoarce în penitenciar purtând virusul COVID-19. Cât de repede s-ar propaga printre cei 35 de colegi de cameră? Fiecare, la rândul lui, ar avea vizitatori, ar ajunge într-o sală de judecată şi ar interacţiona cu personalul din penitenciar. De aceea, stabilirea de ore diferenţiate în scopul soluţionării cauzelor este o necesitate. Dincolo de stabilirea acestor ore ne mai rămâne şi modalitatea de comunicare. Comunicarea orelor aproximative pentru discutarea cauzelor ar trebui făcută atât înaintea procesului, prin toate mijloacele posibile (site, e-mail, aplicaţie instalată pe telefon, sms automat, telefon automat), cât şi în timp real în ziua respectivă prin ecrane sau instrumente digitaleamplasate în instanţă. Fiecare dosar ar trebui să aibă ore alocate, aceasta fiind una dintre măsurile necesare pentru a evita aglomeraţia, pentru a asigura etapizarea accesului şi pentru a îmbunătăţi accesul la apărare. Un avocat poate să fie în situaţia de a avea mai multe dosare în instanţe diferite în aceaşi zi. Devin simultane prin faptul că este chemat la aceaşi ora, dar nu cunoaşte ora la care se va dezbate fiecare cauză. Nimeni nu poate pleca deoarece nu poate anticipa momentul în care îi va veni rândul. Absenţa poate rezulta în amendă cu valoare între 500 şi 5000 lei sau valori apropiate. Prevederile legale privind publicitatea ar fi respectate, dar accesul ar fi unul etapizat, în timp ce s-ar evita aglomerarea sălilor de judecată, permiţând categoriilor implicate să sprijine aflarea adevărului în mai multe cauze. Un prim pas ar fi folosirea mijloacelor tehnice existente în acest moment, cu introducerea unor monitoare ce să anunţe cauza atât în sala de judecată, cât şi în afara acesteia, în clădirea instanţei. Pe viitor, profitând de avansul tehnologic, ar fi nevoie de o aplicaţie pe telefon mobil care să informeze persoanele implicate sau pe cei ce doresc să urmărească cauza stadiul real alprocesului. 

  • O orientare clară spre audierea prin video-conferinţă. 

Persoane din diverse colţuri ale ţării şi din peniteciar sunt aduse în sala de judecată pentru a fi audiate. Riscul pentru transmiterea unui virus este uriaş. Orientarea către examinarea şi audierea prin video-conferinţă, în condiţiile procedurale stabilite de lege şi prin folosirea mijloacelor tehnice necesare aflării adevărului ar diminua acest pericol. Ar permite scăderea costurilor asociate cu aducerea deţinuţilor din peniteciar, dar şi costurile ce cad în sarcina statutului pentru a asigura prezenţa martorului, a expertului şi a altor persoane. De asemenea, discutăm de evitarea augmentării suferinţei psihice a persoanei vătămate, forţată să împartă aceeaşi încăpere cu agresorul. Video conferinţele ar fi utile pentru a obţine mărturii din partea poliţiştilor, astfel o să poată să îşi îndeplinească sarcinile de asigurare a siguranţei pentru perioade mai lungi de timp. În momentul de faţă, poliţistul trebuie să se prezinte în faţa instanţei de judecată irosind timpul de a ajunge la instanţă şi de a se întoarce la sediul poliţiei, precum şi timpul petrecut în aşteptarea momentului în care este audiat. Poliţistul poate fi audiat în condiţii legale la sediul secţiei. Consider oportun să fie înfiinţate încăperi de audiere în fiecare secţie de poliţie. Prin intermediul acestor încăperi se vor putea audia poliţişti, martori şi experţi din comunitatea respectivă în cauze judecate în instanţe aflate la distanţă. Video conferinţa poate să fie folosită pentru audierea inculpaţilor, reducând astfel costurile ce vin cu transportul şi asigurarea supravegherii acestora. Consultarea dintre avocat şi inculpat se poate face tot prin sistem de videoconferinţă, dând mai mult timp pregătirii apărării şi micşorând timpul pierdut pe drumuri. Prin Planul de acţiune multianual 2014-2018 privind e-justiţia europeană s-a instituit printre obiective şi acela de extindere al utilizării pentru audieri a videoconferinţei, a teleconferinţei sau a altor mijloace adecvate de comunicare la distanţă, pentru a se evita necesitatea deplasării în instanţă cu scopul de a participa la procedurile judiciare, mai ales în cazurile transfrontaliere. În sistemul de drept italian, folosirea videoconferinţei este reglementată amănunţit. Prin Legea nr. 11/1998, videoconferinţa a fost introdusă în Normele de implementare, coordonare şi tranziţie ale Codului de procedură penală italian. Norme privind video-conferinţă se găsesc şi în legislaţia noastră: art. 106 alin. (2) din noul Cod de procedură penalăart. 204 alin. (7) C.pr.pen., art. 235 C. pr. pen., art. 364 alin. (1) C.pr.pen., art. 364 C.pr.pen, în cuprinsul Legii nr. 254/2013. La nivel european se poate obţine inspiraţie asupra viziunii prin analiza Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001. Din păcate, legea procesual penală română nu prevede condiţiile tehnice şi materiale în care se desfăşoară judecata prin intermediul videoconferinţei. Consider că, pentru a satisface pe deplin exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ar trebui să existe o completare ce să acopere desfăşurarea procedurii, aşa încât videoconferinţa să fie deopotrivă eficientă şi de natură să tindă la respectarea drepturilor persoanelor implicate în procedură.

  • O orientare spre educaţie juridică ce să încurajeze prezenţa prin intermediul avocatului, acolo unde prezenţa personală a părţii în faţa judecătorului nu este obligatorie. Ajutorul specializat este de manieră să asigure o mai bună celeritate. Şedinţa de judecată se poate desfăşura în prezenţa profesioniştilor, iar justiţiabilul ar avea dreptul să o vizioneze on-line fie pe portalul instanţei, fie prin intermediul unei aplicaţii complexe ce i-ar facilita accesul. 

  • Transmiterea actelor de procedură prin mijloace electronice. O digitalizare a primirii de cereri şi acte ar permite ca instanţa să evite aglomeraţia de la registratură. Un alt avantaj ar fi faptul că o parte din personalul ce acum îşi exercită atribuţiile fizic în instanţă ar putea lucra de acasă, putând să verifice actele primite şi să le înregistreze on-line. Actele primite în format electronic ar fi un prim pas spre o consultare a acestora de la distanţă, find o măsură spre desfiinţarea cozilor de la arhivă şi o eficientizare a modului în care lucrăm în sistemul judiciar. Ar reprezenta o creştere a gradului de acces la justiţie, dar şi o scădere a costurilor asociate.

  • Consultarea dosarului prin mijloace electronice. 

În momentul de faţă ne aflăm la cozi în demisolul clădirilor vechi ce servesc drept sediu de instanţă. Coridoarele sunt înguste. Spaţiul destinat dosarelor este greu accesibil. Numărul dosarelor este în creştere. Toate acestea se traduc în cozi permanente de-a lungul zilei şi înghesuială în încăperi lipsite de aerisire, lumină naturală sau acces pentru grupuri mari de persoane. Digitalizarea documentelor şi a dosarelor este singura soluţie. Trebuie început imediat. E adevărat că o să fie dificil să digitalizăm toate dosarele ce există până în prezent, acest lucru implicând costuri importante. Cu toate acestea, e important să începem cu noile dosare, iar gradual să aibă loc digitalizarea dosarelor deja existente. Prin digitalizarea acestor informaţii şi stocarea acestora într-un sistem de tip cloud s-ar preîntâmpina perindarea acestor documente prin multe mâini şi s-ar evita aglomeraţia în zona registraturii, arhivei sau birourilor grefierilor. Nu numai că scad şansele pentru ca aceste documente să devină un mediu de propagare a pericolelor pentru sănătate, dar accesul la ele se face instant, pot fi cercetate la orice oră, se poate monitoriza cine are acces la ele, sunt protejate împotriva distrugerii prin folosinţă. Modificările asupra lor se pot face în timp real, astfel încât se pot transmite informări în timp real. 

  • Managementul informaţiei o să devină mai facil prin digitalizare. Schimbul de informaţii dintre procuror, avocat, judecător şi alte instituţii o să fie instant. O să scadă posibilitatea ratării de termene. Analiza statistică de profunzime va deveni posibilă odată cu această concentrare de informaţie. O să înţelegem nevoile sistemului de justiţie, dar şi ale cetăţeanului. Putem observa la ce instanţe se produc aglomerări, putem obţine date legate de gradul de satisfacţie al tuturor celor implicaţi în sistem. 

  • Crearea unei aplicaţii de interacţiune a sistemului judiciar cu toţi participanţii la actul de justiţie, dar şi cu cetăţeanul este o necesitate. O astfel de aplicaţie ar permite accesul la dosar, dar şi notificarea asupra schimbărilor survenite. O aplicaţie ar fi cu adevărat utilă în momentul în care ai avea la dispoziţie posibilitatea de a depune cereri, de a face plângeri/denunţ, documente, probe - audio, video, text, de a consulta dosarul, de a lua contact cu avocatul, de a fi citat, de a urmări parcursul întregii proceduri, de a achita taxe, de a viziona live şedinţa de judecată şi de a oferi feed-back asupra calităţii actului de justiţie. Îmi pot imagina cum o astfel de aplicaţie ar oferi statistici cu tipul de infracţiuni săvârşite într-o anumită zonă, precum şi sfaturi de prevenţie. De asemenea ar putea oferi un ghid pentru diverse situaţii juridice, devenind o platformă de educaţie juridică. O astfel de platformă, în momentul în care ar cunoaşte o utilizare largă, ar reprezenta o zonă unde auto

În urma experienţei de avocat, am ajuns să cunosc direct problemele sistemului judiciar alături de colegi şi justiţiabili. Aceste probleme devin vulnerabilităţi pentru întreaga populaţie în momentul acesta. Problemele existente în sistemul judiciar afectează dreptul la apărare, transparenţa actului de justiţie, drepturile celor implicaţi, iar acum potenţează riscul transmiterii virusului Corona19. 

Omul este în centrul sistemului judiciar, iar sistemul judiciar îl serveşte. Să îl servească bine. 

Bibliografie

1. Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 

2. Planul de acţiune multianual 2014-2018 privind e-justiţia europeană

3. Codul de procedura penala.(Legea nr. 135/2010, Romania)

4. Codul de procedura civila.((Legea nr. 134/2010, Romania)

5. Legea nr. 254/2013, Romania.

6. Cauza Florea impotriva Romaniei, Jurisprudenta CEDO. 

7. Legea nr. 11/1998, Italia. 

8. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

9. Raport CSM 2018.