Să discutăm despre naşterea copiilor prin cezariană. Fără medici şi fără femei

Am citit de dimineaţă un articol al lui Vlad Mixich în care autorul ridică problema “inflaţiei de cezariene” de pe piaţa naşterilor din România.

Nu mă voi opri asupra afirmaţiei “ jumătate din copiii noştri nu se mai nasc astăzi pe cale naturală”, cu toate că rezonanţa sa m-a propulsat într-un trecut în care găsim Comitetul Executiv al CC al PCR care discută reglementări legislative privind natalitatea în termeni de “copiii neamului” şi “datoria patriotică a femeilor de a naşte prunci”. În calitatea mea de copilă a părinţilor mei, mă simt a părinţilor mei, nicidecum a unui ”noştri” generic. Intrăm într-o zonă periculoasă drepturilor şi libertăţilor individuale dacă mergem pe drumul numit “copiii noştri”.

În fine, altele sunt cele pe care vreau să le subliniez: excluderea femeilor din dezbatere şi pe cea a medicilor. Şi stilul tendenţios în care este scris acest articol.

Faptul că a crescut numărul acestor operaţii merită discutat, bineînţeles într-o dezbatere serioasă. Autorul în cauză susţine că în dezbaterea cu pricina trebuie “să se cântărească beneficiile şi dezavantajele inflaţiei de cezariene. Nu pentru mamă, nu pentru medic, ci pentru personajul principal al oricărei naşteri: copilul”. În opinia mea, paternalismul şi excluderea pe care le implică sunt uimitoare. Nu înţeleg şi pace cum tocmai în cazul naşterilor poţi exclude femeile dintr-o dezbatere publică autentică privind raţiunile pentru care o femeie optează pentru cezariană sau nu. Cine poate face asta?! Deocamdată, dl Vlad Mixich ne recomandă o încadrare ‘adecvată’ pentru o astfel de dezbatere: fără femei şi medici. Interesul autentic pentru subiectul în cauză cere participarea tuturor actorilor implicaţi. Cu propria experienţă şi ‘expertiză’ (cunoaştere). Cum poţi oare înţelege opţiunile şi preferinţele femeilor în materie de naştere dacă ele nu participă într-o astfel de dezbatere care implică şi binele lor? E deranjat să argumentez acum că femeile nu sunt simple recipiente. Pot doar să spun că avem o certitudine, respectiv că ceea ce ştim este că femeile sunt cele care nasc, prin urmare vocea lor nu trebuie să lipsească dintr-o astfel de dezbatere.

Pe de altă parte, excluderea medicilor este totuşi incertă, depinde dacă ajută sau nu. Vlad Mixich aduce pe de o parte argumente din zona medicală care provin din domeniul obstretică- ginecologie, aşadar îşi sprijină articolul pe argumentele unor ginecologici, dar totodată doreşte să elimine medicii din dezbatere. Îmi pare mie sau este o frântură logică?! Ginecologul este medic. Autorul chiar subliniază în text faptul că cele scrise de ginecologul francez Michel Odent în cartea sa despre cezariană „nu se bazează doar pe argumente logice, ci şi pe experienţa sa practică consistentă”. Şi cunoaşterea ştiinţifică, şi cunoaşterea prin experienţă sunt benefice. Câteodată. Depinde însă de paragraful articolului scris de Vlad Mixich.

“Trăim într-o epocă în care preceptele feminismului au încă un statut incontestabil...”. Haida... o alta la rând. Sper să fie aşa, nu de alta dar feminismul nu face altceva decât să susţină că femeile sunt oameni, iar din acest statut câştigat în fapt decurg o serie de drepturi şi obligaţii. În caz contrar mai putem face un salt în timp, de această dată în Evul Mediu în care avea loc o altă dezbatere “ dacă sunt femeile oameni sau nu”. Unde o fi întâlnit dl Mixich că feminismul susţine uniform şi necritic medicalizarea naşterilor, nu ştiu... Dar dacă ceva se poate înfiera cu mânie de care o fi, de ce să nu o facem... Putem discuta şi dezbate subiectul în cauză, dar hai să o facem în cunoştinţă de cauză. S-au scris tomuri întregi despre maternitate, naştere, cunoaşterea medicalizată, ştiinţifică a medicilor versus cunoaşterea bazată pe experienţă a moaşelor ş.a.. Şi în România şi în afara ei.

O dezbatere consistentă despre condiţiile în care au loc naşterile în România, despre starea spitalelor de obstretică ginecologie este benefică. Dar, nu acesta este obiectivul autorului. Subtil în fond pare să fie şi atacul cezarienelor, concertat desigur, la adresa democraţiei: “Preşedintele Societăţii de Obstetrică-Ginecologie din România, profesorul Florin Stamatian, afirmă că "prin cezariana la cerere democraţia atinge o limită care nu mai e admisibilă”.

Este un articol revolut nu prin tema pe care o propune, ci prin încadrare şi procedurile recomandate pentru o dezbatere care exclude “ca principiu” actori esenţiali pentru înţelegerea acestui fenomen ori act medical ori decizie.