Românii din Valea Timocului o iau mereu de la zero

Deşi Bucureştii şi Belgradul au convenit, în martie 2012, asupra unui protocol comun privind protecţia minorităţilor, românii din Serbia de Răsărit îşi revendică în continuare drepturile pe care şi le ceruseră şi secolul trecut.

„Ion al meu nu a avut abeţedar. Dar îi primul botezat Ion, acolo, după 200 de ani“. Bojan Barbucici este o namilă de om şi, la câtă patimă pune în vorbă, ai putea spune că dacă se supără pleacă acum pe picioare până la Belgrad şi dacă nu mută munţii, cel puţin le va spune autorităţilor sârbe că a venit vremea sa nu se mai încrânceneze să ignore existenţa românilor din Valea Timocului.

Dar nu o va face. Balcanii ‒ şi istoria recentă a demonstrat-o în deja prea multe rânduri ‒ nu sunt locul ideal pentru ultimatumuri. Vlada Savici e de altă părere: „Cu sârbii nu poţi obţine nimic dacă nu pui presiune pe ei“. Savici se judecă de ani de zile cu statul pentru recuperara unor proprietăţi ce au aparţinut familiei sale şi are convingerea că trage ponoasele pentru că şi-a declarat oficial apartenenţa la minoritatea română din estul Serbiei. Încă mai sunt mulţi dintre vorbitorii de limbă română din Valea Timocului care preferă să îşi spună „vlahi“. Barbucici nu. Nici Savici. Şi de aceea sunt prezenţi, la Bucureşti, la a treia ediţie a întâlnirii românilor de pretutindeni: ca să se plângă de încăpăţânarea cu care Belgradul încearcă să nege existenţa unei comunităţi româneşti în afara Voivodinei. Cei ce îşi spun vlahi sunt „trădători“, iar „Consiliul Vlah este o diversiune“, explică Barbucici tentativa majorităţii sârbe de a diviza populaţia vorbitoare de limbă română din vecinătatea malului sudic al Dunării. În discursul politic şi istoric al Belgradului, vlahii rămân un popor („cel mai vechi de pe Balcani“) pe care sârbii l-au găsit la sudul Dunării, când şi-au încheiat migraţia, şi care nu are nicio legătură cu România. Oricine deviază de la această normă cvasi-oficială se expune presiunii din partea instituţiilor statului, acuză Savici ‒ şi enumeră: intimidări, tergiversări în justiţie, şicane ale poliţiei.

Bojan Barbucici şi Vlada Savici vor fi prezenţi la cea de-a treia ediţie a întâlnirii românilor de pretutindeni (Foto: Cristian Ştefănescu)

În condiţiile în care prea puţine dintre prevederile protocolului bilateral sârbo-român privind protecţia minorităţilor naţionale, semnat şi, implicit, asumat de ambele ţări în primăvara anului 2012, au fost cu adevărat puse în practică, Savici solicită Bucureştilor să adopte, faţă de românii timoceni, o strategie şi un tip de relaţii asemănătoare cu cele practicate de Serbia faţă de Republica Srpska, partea sârbă din Bosnia-Herţegovina.

În replică, ministrul delegat pentru problemele românilor de pretutindeni, Cristian David, a identificat principala problemă în interiorul comunităţii româneşti din Serbia, care, a apreciat demnitarul de la Bucureşti, vorbeşte pe prea multe voci. „Avem impresia că o luăm de fiecare dată de la zero“, a comentat David, în asentimentul căruia a vorbit şi liderul Comunităţii Românilor din Serbia, Stevan Mihailov: „Românii trebuie să înveţe să se tolereze unii pe alţii şi să nu lucreze unii împotriva celorlalţi“.
 

Articol semnat de Cristian Ştefănescu

Redactor: Medana Weident

Articol publicat şi pe dw.de.