România: săraca ţară bogată
0
La întrebarea „care este cea mai săracă ţară din UE?”, cei mai mulţi dintre noi vor răspunde „România sau Bulgaria”. Pentru un răspuns clar, neutru axiologic, în afara abordărilor politico-ideologice, datele statistice furnizate de Banca Mondială, Eurostat şi Institutul Naţional de Statistică (INS) sunt elocvente pentru a descrie comparativ situaţia sărăciei sau excluziunii sociale.
Ţara noastră este pe locul 6 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte populaţia, deţine locul 9 după suprafaţă şi locul 14 după PIB. Deşi avem resurse de gaze naturale, inclusiv cele din Marea Neagră, fapt care ne plasează pe primele două locuri în UE, după cum susţine dr. Constantin Boştină – preşedintele Asociaţiei pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES), importăm masiv gaze naturale pentru consumul casnic şi industrial. Totodată, ţara noastră ocupă locul 8 la nivel european ca suprafaţă agricolă, dar realizează numai 3,8% din producţia agricolă a UE, fiind printre puţinele ţări cu potenţial agricol care generează deficit comercial privind produsele agroalimentare 1.
Potrivit datelor provenite de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), deficitul comercial cu produse agroalimentare al României a crescut cu 31% în primul trimestru al anului 2021, faţă de perioada similară a anului anterior, fiind de 1,27 miliarde de Euro. Acest deficit agricol se cronicizează în condiţiile în care, în mod paradoxal, România ocupă locurile 1 sau 2 la nivel european la producţia de porumb, grâu, floarea soarelui. Mare parte din producţia de cereale o exportăm din lipsa capacităţilor de stocare şi procesare, în timp ce importăm pâine congelată, ulei alimentar, carne şi alte produse agroalimentare.
În timp ce unii oficiali politici şi guvernamentali clamează creşterea economică ţării noastre, prin raportare la performanţele economice ale altor ţări europene, în ceea ce priveşte indicatorul „PIB pe locuitor” (11.520 Euro pe locuitor), ne situam pe locul 26 în rândul UE-28, în anul 2019. Tot pe locul 26 (penultimul loc), România se situează şi la „speranţa medie de viaţă”, pe ultimul loc la „mortalitatea infantilă”, rata abandonului şcolar este de peste 20%, analfabetismul funcţional peste 40% – indicatori statistici care compun din punct de vedere descriptiv tabloul calităţii vieţii.
Creşterea economică este un concept care trimite la dimensiunea cantitativă a dezvoltării şi se măsoară în principal prin Produsul intern brut (PIB). Acest indicator macroeconomic reprezintă reprezintă suma bunurilor, serviciilor pentru consum şi investiţiilor brute produse între graniţele unei tari, de aici şi noţiunea de „intern” indiferent de naţionalitatea celui ce a muncit sau deţine capitalul. PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în moneda Euro sau ajustat pentru a ţine seama de diferenţele de nivel al preţurilor (astfel cum sunt exprimate în standardele puterii de cumpărare, SPC) este utilizat ca instrument de comparare a nivelului de trai sau de monitorizare a procesului de convergenţă sau divergenţă economică în UE. Referindu-se la utilitatea acestui indicator, profesorul Tudorel Andrei, preşedintele INS, susţine că „PIB-ul a fost şi rămâne în continuare un indicator foarte utilizat în diverse circumstanţe, deşi aprecierea unanimă astăzi este că el măsoară, în fapt, aproape în exclusivitate sfera producţiei”.2 Cu alte cuvinte, o evoluţie pozitivă a PIB-ului nu înseamnă întotdeauna şi bunăstare pentru oameni. Creşterea PIB poate fi generată de creşterea consumului care nu este sustenabilă pe termen lung. Sunt state care beneficiază de ritmuri mari de creştere a PIB, însă sunt caracterizate prin inegalităţi sociale şi economice profunde, fiind societăţi polarizate între cei puţini care concentrează câştiguri/ averi mari şi cei mulţi care sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială. Este şi cazul României, ţară în care creşterea economică coexistă cu sărăcia.
Împreună cu doi colegi cercetători, dr. Ionuţ-Cristian Baciu (statistician) şi drd. Vicenţiu-Robert Gabor (geograf), în toamna anului trecut, am demarat o analiză a sărăciei la nivelul UE-28, pentru perioada 2005-2019, utilizând o serie de indicatori statistici relevanţi (rata sărăciei relative, indicele inegalităţii veniturilor, deficitul median relativ, coeficientul GINI, indicatorul AROPE, sărăcia celor care muncesc) furnizaţi de Eurostat. Rezultatele cercetării noastre au fost prezentate la ReGrowEU International Conference Resilient territories: multidimensional approaches and policies, organizată de Centrul de Studii Europene al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în perioada 7-11 octombrie 2021.
Pentru a evidenţia tipologiile sărăciei în cadrul UE, am utilizat analize statistice descriptive, geospaţiale (analiza grupurilor), analiza multivariată (ACP). De asemenea, Tipologia sărăciei la nivelul UE-28 a fost reprezentată prin tehnici de vizualizare (grafice şi hărţi) pentru evidenţierea caracteristicilor ţărilor care au înregistrat progrese versus regrese în combaterea sărăciei. Toate aceste analize pe baza indicatorilor Eurostat care descriu sărăcia sau excluziunea socială (date furnizate de ancheta privind calitatea vieţii), pentru perioada 2007-2019, au pus în vedere faptul că România este cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană 3.
Sursa: Iftimoaei, C., Gabor, V.-R, Baciu, I.-C, „Typologies of Poverty in EU-28 Before COVID-19 Pandemic. A Multivariate Statistical Analysis”, Romanian Statistical Review, No.4/ 2021, p.11.
După cum se poate observa în figura de mai sus, prima tipologie (clasa I) este reprezentată de state cu valori aflate în spaţiul intercuartilic ale boxplot-urilor obţinute, fiind o tipologie ce defineşte o stare de echilibru din punct de vedere statistic. Mediile grupurilor din cadrul acestei tipologii depăşesc valorile medianele boxplot-urilor. Statele din prima tipologie nu prezintă probleme foarte grave cu sărăcia, dar comparativ cu statele din clasa a II-a, gradul de sărăcie şi riscul de sărăcie este mult mai ridicat pentru statele din această clasă. Tipologia rezultată a grupat state precum: Irlanda, Regatul Unit, Germania, Polonia, Ungaria, Croaţia, Cipru şi Estonia.
Clasa a II-a grupează în general statele cu valori reduse pentru indicatorii utilizaţi. Media grupurilor pentru toate variabilele utilizate, cu excepţia deficitului median relativ sunt în afara spaţiului intercuartilic ale boxplot-urilor, ceea ce înseamnă că statele din această clasă au mai puţine probleme cu sărăcia, iar riscul de sărăcie este cel mai redus din cadrul UE-28. În clasa a II-a au fost încadrate state din nordul Europei (Suedia, Finlanda şi Danemarca), state din vestul Europei (Franţa, Belgia, Olanda şi Luxembourg), o serie de state din Europa centrală (Republica Cehă, Slovacia, Austria şi Slovenia) şi un stat insular, Malta.
Penultima tipologie (clasa a III-a) a grupat un singur stat din cadrul UE-28, România. Tipologia obţinută are statut de outlier (valori aberante) în analiză, ceea ce arată că valorile ridicate ale variabilelor utilizate în analiză pentru acest stat au fost prea mari, pentru a se identifica asemănări şi particularităţi cu alte state din cadrul UE-28. Toate variabilele din analiză pentru România ating maximul indicatorilor utilizaţi, ceea ce face din România să fie statul cu cele mai mari probleme din cadrul UE-28 în ce priveşte sărăcia şi riscul de sărăcie.
Ultima tipologie rezultată în urma analizei (clasa a IV-a) a grupat statele cu valori peste intervalul spaţiului intercuartilic ale boxplot-urilor, inclusiv media grupurilor este foarte distanţată de medianele variabilelor din analiză. În ultima tipologie s-au grupat în special statele din zona mediteraneeană (Portugalia, Spania, Italia şi Grecia), două state baltice (Letonia şi Lituania) şi un stat din nordul peninsulei Balcanice, Bulgaria. Tipologia a grupat statele cele mai expuse la sărăcie din cadrul UE-28, exceptând situaţia specială a României, inclusiv riscul de sărăcie este foarte ridicat în statele din această ultimă clasă.
În noiembrie 2021, INS a diseminat indicatorii care descriu sărăcia sau excluziunea socială pentru anul anterior, conform datelor din Ancheta privind calitatea vieţii (ACAV). Reamintesc că rata sărăciei relative se defineşte ca fiind ponderea persoanelor sărace în totalul populaţiei. Se consideră sărace persoanele din gospodăriile care au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv contravaloarea consumului din resursele proprii) mai mic decât pragul de sărăcie. Rata sărăciei relative în anul 2020 a fost de 23,4%, în scădere nesemnificativă faţă de anul 2019 (23,8%), ceea ce înseamnă că un sfert din populaţia rezidentă a României este sărăcă (sub pragul de sărăcie). Dacă statul nu ar interveni prin măsuri de protecţie socială (transferuri sociale), rata sărăciei relative ar urca la 27,8% (mai mult cu 4,4 puncte procentuale) 4.
Sărăcia şi inegalitatea economică sunt intrinsec legate. Reducerea sărăciei, în special pentru persoanele aflate sub pragul („linia de sărăcie”), poate fi mult îmbunătăţită prin intermediul politicilor de distribuţie a bunăstării la nivel societal: impozitarea progresivă pe venit, impozitarea marilor averi, taxă de solidaritatea aplicată marilor agenţi economici, eliminarea pensiilor speciale şi a disparităţilor salariale pentru persoanele care prestează aceeaşi muncă în aceleaşi condiţii pe pregătire, vechime etc., combaterea evaziunii fiscale, neplata contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale prin stopaj la sursă, prevenirea şi combaterea muncii la negru. Prin urmare, socializarea capitalului/ bunăstării economice ar trebui să fie o parte integrantă a agendei de reducere a sărăciei, ţinând cont şi de priorităţile Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă asumată şi de ţara noastră. Din analiza privind tipologiile sărăciei în UE-28, rezultă că România este ţara cu cei mai săraci cetăţeni europeni, chiar mai săraci decât bulgarii, deoarece este extrem de polarizată socioeconomic. Modelul de dezvoltare economică a României nu funcţionează în interesul cetăţeanului român, în favoarea celor mulţi. Avem creştere economică, dar cetăţenii rămân în continuare săraci.
1 Boştină, C., Istudor, N., Zaman, Gh., Să gândim dincolo de azi. Modelul economic românesc în Uniunea Europeană – Orizont 2040, Editura Economică, Bucureşti, 2021, p. 25.
2 Ibidem, p. 62.
3 Iftimoaei, C., Gabor, V.-R, Baciu, I.-C, „Typologies of Poverty in EU-28 Before COVID-19 Pandemic. A Multivariate Statistical Analysis”, în Romanian Statistical Review, No.4/ 2021, pp.11.
4 Institutul Naţional de Statistică, Baza de date TEMPO Online: statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table, ultima accesare ianuarie 2022.
Se încarcă comentariile...
