România, o poveste de succes

România poate deveni o naţiune prosperă. Cum? Reformând birocraţia, modernizând infrastructura, păstrându-şi identitatea culturală şi investind în tineri. Nu utilizăm destul geniul tehnic al adolescenţilor care se specializează foarte uşor în IT. Digitalizarea economiei e inevitabilă.

Dacă tot suntem buni la coding (dar şi hacking, să recunoaştem), nu înţeleg de ce nu înfiinţăm mâine zece noi licee de informatică, robotică şi inteligenţă artificială. Toate examenele s-ar da online şi un puşti care la 12-14 ani se apucă de programare poate avea o firmă profitabilă la 16 ani.

Modelul? Israel.

Am avea o puzderie de firme start-ups cu mii de angajaţi care câştigă peste 3.000 de euro pe lună. O asemenea investiţie ar creşte galopant PIB-ul ţării.

În paralel, putem transforma gospodăria ţărănească într-o unitate strategică pentru suveranitatea alimentară a României. La gradul ridicat de obezitate al populaţiei, mâncarea sănătoasă e soluţia. Ne-am putea hrăni cu brânză maturată si proteină animală crescută pe meleagurile noastre.

N-am nimic cu mozzarella italiană, burgerul american sau vinurile franţuzeşti. E loc şi pentru ele. Totuşi, e imperativ să conectăm gospodăria ţăranului-producător la consumator, folosind aplicaţiile de telefonie mobilă.

Evident, intermedierea se va face prin livratorii care vor duce mâncarea bio (sau măcar gustoasă) din punctul A în punctul B pe o arie, să spunem, de 100 km. Poţi să ai producători locali în jurul unor aglomeraţii urbane precum Bucureşti, Cluj, Constanţa, Iaşi, Craiova sau Timişoara, care pun dimineaţa mâncarea în caserole pentru ca livratorul să aducă hrana fragedă, frumos împachetată, direct la oraş.

E un model care funcţionează foarte bine-n Coreea de Sud. Acolo, 35% din alimentaţia populaţiei se face prin conectarea fermierului-antreprenor la consumator. Văd, aşadar, industria IT ca pe o locomotivă a agricultorului.

În sfârşit, trebuie să primenim educaţia, studiul limbilor străine şi învăţământul profesional. Nu întâmplător, Aristotel spunea că „omul educat se deosebeşte de un om needucat, aşa cum un om viu se deosebeşte de un om mort”. Despre asta, în episodul următor...