România merită mai mult! Sigur că da, dar ce anume?

Dezideratul este acesta: România merită mai mult! Absolut de acord. Întrebarea este dacă, cu oarecare precizie, putem defini şi ce înseamnă, mai exact, acest „mai mult”.

Avem un răspuns. În fine, unul dintre multele posibile. Oricum meritoriu deoarece are o parte de entuziasm datorată tinereţii autorului său, europarlamentarul PSD Victor Negrescu care, ieri, a depus oficial la Comsia de petiţii a Parlamentului European un text în care se cere

“...adoptarea unei rezoluţii pentru condamnarea tratamentului nedrept şi discriminatoriu manifestat, inclusiv de autorităţile publice şi de instituţiile media în statele membre ale UE, faţă de cetăţenii români care lucrează sau locuiesc în aceste state, adresarea unei solicitări Comisiei Europene pentru realizarea unei anchete preliminare cu privire la numeroasele discriminări publice la care au fost supuşi românii în statele membre ale UE, inclusiv la nivelul autorităţilor publice, identificarea şi punerea în aplicare a unor mecanisme care să sancţioneze expulzările colective, îngrădirea drepturilor şi libertăţilor de care se bucură cetăţenii europeni”.

Tehnic, după regulament, lucrul ar fi posibil. Numai că, din nefericire, există nişte mici probleme. Prima dintre ele, tot de natură strict tehnică, este că cererea adresată Comisiei Europene în formula actuală este inutilă pentru că se gestionează afaceri curente până la fine de decembrie, iar adresarea celei viitoare va cere un timp lung de punere măcar pe lista de priorităţi, mai ales că acest capitol de drepturile omului, cetăţenie este nu numai sensibil în sine, dar acum este şi oarecum exploziv din cauza problemelor legate de confirmarea comisarului propus de Ungaria. Apoi, citiţi vă rog textul acestei petiţii pe care-l ataşez articolului, şi veţi vedea că toate cazurile evocate, absolut reale, privesc EXCLUSIV o anumită categorie de purtători de paşaport românesc. Problema celorlalţi români este că, evident voit şi pentru a crea foloase electorale, au fost asimilaţi cu romii, mai ales cu cei care comit tot felul de infracţiuni sau care abuzează de prevederile dreptului de azil.

Petiţie România Merită Mai Mult

Românii=rromi! Asta s-a spus, asta se acuză, de aici majoritatea argumentelor propagandei de-a dreptul ostile din câteva state membre UE, cea despre care am vorbit în numeroase rânduri.

Nu cred că era cazul ca într-un document politic românesc prezentat la nivelul Parlamentului European într-o asemenea formulă dorit a fi impresionantă la nivel de prezenţă politică (europarlamentarul socialist fiind susţinut de însuşi secretarul general al PSD, dl. Andrei Dolineaschi, aşa cum ni se spune în invitaţia primită), noi să repetăm exact aceeaşi formulă dezonorantă pentru România pe care au găsit-o cei care vor să găsească un ţap ispăşitor pentru ce nu merge în Europa.

Nu era deloc cazul să prelungim, cu propriile noastre argumente şi prin preluarea şi asumarea unei confuzii voite, un anume tip de imagine negativă care tinde să se transforme în stereotip. Într-atât de puternic încât nimeni nu mai vrea sau mai are chef să vorbească despre zecile de mii de români ultraperformanţi care se află acum în structurile instituţiilor comunitare, sau în zonele de management de top ale unor mari companii naţionale sau multinaţionale din ţările membre UE.

Problema nu este credinţa absolut lăudabilă cum că România merită mai mult, ci faptul că acest apel este formulat pornind de la semnalarea unei situaţii de excepţie pentru care se cere declanşarea de mecanisme punitive europene, se solicită rezoluţie în Parlamentul European care să-i condamne pe cei răi şi infami şi să ne dea dreptate. Ca la şcoala primară, când, în ultimă instanţă, cel mic, slab, bătut şi persecutat, se duce la doamna învăţătoare cu pâra.

Un exemplu cred absolut nefericit de lipsă de experineţă în jocuri europene, de absenţă de consilieri profesionişti cu un minimum de şcoală de Bruxelles dar şi de neadecvare a dorinţelor cu posibilităţile de realizare.

Mă aşteptam să văd în textul petiţiei măcar o referire la faptul că România trebuie să fie respectată, trebuie să vrea mai mult, deoarece are capacităţi deosebite la nivel de pregătirea forţei de muncă, al educaţiei generale asigurată de un sistem şcolar solid, pentru eforturile sale reale de adaptare şi remodelare socială în raport cu criteriile europene. Tocmai în acest context, România cere pe bună dreptate ca cetăţenii săi cu comportament şi standarde europene să fie respectaţi şi preţuiţi, angajându-se prima în lupta împotriva celor care reprezintă o problemă atât pentru România cât şi pentru ţările europene.

Altfel, oricine se poate întreba acest lucru citind documentul europarlamentarului român, sunt oare românii în general victimele unor expulzări colective din statele membre UE?

Un mesaj realist, poate astfel structurat, ar fi arătat altfel decât pledoaria de acum şi ar fi avut şanse reale de a fi conectat cu marea dezbatere care urmează, cea privind modul în care se aplică actualele prevederi ale legislaţiei europene privind dreptul de azil...

Mai pe scurt, chiar dacă plecat din intenţiile foarte bune ale organizaţiei PSD Botoşani, avem în faţă ceea ce, după umila mea părere, este un nou şut dat profesionist cu stângul în dreptul şi cu ambele în propriile interese. Şi, din nou şi din nou, revenim la întrebarea pare-se fără răspuns: cine este desemnat să se bată pentru interesele României? Cum dumneavoastră alegeţi, doamnelor şi domnilor, dumneavoastră răspundeţi.