România, pe primul loc la mortalitatea infantilă în UE. 2.000 de copii mor anual în România înainte de a împlini vârsta de 5 ani, arată cel mai recent studiu

Foto-Arhivă

Ultimul studiu realizat de Organizaţia „Salvaţi Copiii“ scoate la iveală o realitate cruntă. România se află pe primul loc în privinţa mortalităţii copiilor cu vârste între zero şi cinci ani. Cea mai gravă situaţie este la cei cu vârste între zero şi un an, unde sunt înregistrate 70% dintre cazurile de mortalitate. Mai exact, 1.400 de micuţi încetează din viaţă înainte de a împlini un an.

Decesul copiilor sub cinci ani este cauzat de o serie de factori sociali şi medicali care se întrepătrund. Printre aceştia se evidenţiază: nivelul scăzut de şcolarizare al părinţilor, sărăcia, marginalizarea geografică, lipsa de acces la servicii medicale de bază, lipsa de informare profesională a medicilor, reglementări contradictorii în sistemul sanitar, lipsa de informare a părinţilor cu privire la serviciile de care pot beneficia şi lipsa de abilităţi parentale, explică specialiştii în mortalitatea infantilă.

În primul rând, este o problemă cauzată de lipsa de educaţie a părinţilor

„România are o problemă cu mortalitatea infantilă din cauze multiple. În primul rând, trebuie să avem în vedere faptul că România este a doua cea mai săracă ţară din UE, imediat după Bulgaria, iar cel mai afectat grup de sărăcie este reprezentat de copii, cel de al doilea grup fiind tinerii. SE ştie că acolo unde este sărăcie, de cele mai multe ori întâlnim şi lacune în educaţie. Prin urmare, pentru că nu au mers la şcoală şi poate nu au avut acces nici la alte surse de informaţii, părinţii din medii sărace şi defavorizate nu ştiu cum să îşi îngrijească copiii“, explică Luminiţa Costache, specialist în Educaţie în cadrul Unicef România.

Cea mai mare rată a mortalităţii este la copii între 0-1 ani, de 70%

„Mortalitatea infantilă (decesul copiilor înainte de a împlini vârsta de 1 an) este de 1400 de cazuri, anual, în România. Din fericire acest fenomen este în scădere, dar situaţia este în continuare extrem de gravă“, a declarat pentru Ziarul Adevărul,  Borbala Koo, doctor şi consultant în sănătate pentru Unicef România.

„La mortalitatea infantilă principala cauză o reprezintă afecţiunile perinatale, adică cele care au loc în perioada naşterii. Poate fi vorba despre malformaţii sau anomalii cromozomiale, afecţiuni respiratorii dar şi alte tipuri. Este important de precizat că unele dintre aceste afecţiuni ar putea fi depistate în perioada sarcinii. Asta nu se întâmplă în cazul mamelor  din zonele sărace. Ele nu merg la medic în mod regulat pentru că nu sunt informate în privinţa importanţei unei astfel de rutine medicale“, a mai explicat medicul.

„Mai este şi o problemă cu faptul că nu toţi copii sunt înscrişi la un medic de familie, deşi toţi cetăţenii până în 18 ani au dreptul la asistenţă medicală gratuită.  Cei mai mulţi copii, care nu accesează la servicii medicale, trăiesc în mediul rural. În aceste zone, ar fi nevoie de un asistent medical comunitar care să meargă în casele oamenilor pentru a facilita un minim acces la asistenţă medicală. O astfel de persoană ar putea să creeze o punte de legătură întree comunitate şi sistemul de sănătate.

Care sunt soluţiile

La copilul sub un an ar putea fi mult reduse decesele „neaşteptate”, datorate în cea mai mare parte lipsei abilităţilor părinteşti în recunoaşterea la timp a anumitor semne de boală şi de apreciere a gravităţii lor, în contextul unor factori de mediu agravanţi şi a unei conlucrări slabe cu asistenţa medicală primară, arată un raport realizat de Unicef România

La copilul 1-4 ani o treime din decese, cele datorate accidentelor, ar putea fi uşor prevenite printr-o supraveghere mai atentă şi o mai bună înţelegere a nevoilor copilului. De asemenea, mulţi copii din această grupă de vârstă, chiar cu malformaţii, ar fi putut fi salvaţi prin intervenţii chirurgicale uzuale făcute la timp.

Acţiunea asupra acestor factori presupune promovarea şi dezvoltarea unor programe pentru servicii medicale sau/şi sociale diversificate şi specifice, profesionişti competenţi, pentru a atinge şi aceste grupuri de populaţie aflate într-un cumul de riscuri grave.