Pe zi ce trece, scenariul roşu cuprinde tot mai mult România. Localitate după localitate trec inevitabil pragul de infectări Covid 19, provocând îngrijorare şi impunerea anumitor măsuri specifice pentru controlul şi diminuarea extinderii pandemiei. În prezent, lucrurile se întâmplă într-o dinamică mai rapidă decât se aştepta majoritatea populaţiei, cu toate că în ultimele luni oamenii responsabili din sistemul de sănătate, specialişti, precum şi minţile lucide au atras atenţia în permanenţă asupra pericolului ce avea să vină peste noi.

Cauzele care au favorizat  dezvoltarea situaţiei actuale ţin atât de natura factorilor politici ai puterii decizionale, dar şi atitudinii şi comportamentului unei mari părţi a populaţiei, care ignoră şi neagă prezenţa coronavirusului, cât şi implicit, efectele benefice ale măsurilor de prevenire şi protecţie şi vaccinarea anticovid.

Acum, în bătaia valului patru al pandemiei, sistemul sanitar românesc se confruntă cu mari probleme privind asigurarea asistenţei sanitare de urgenţă bolnavilor de Covid 19, problemele principale fiind aceleaşi ca şi anii trecuţi: insuficienţa paturilor ATI şi mai ales lipsa personalului sanitar specializat în tratarea acestor pacienţi.

Cu toate că experienţa anilor trecuţi a evidenţiat aceste lipsuri, responsabilii din sistem nu au reuşit să remedieze deficienţele înaintea acestui val considerat mult mai periculos, prin apariţia variantei Delta a coronaviruslui, despre care specialiştii au atras atenţia în permanenţă că este cea mai periculoasă şi poate afecta mai multe persoane la un loc decât au afectat valurile precedente ale pandemiei.

În ciuda faptului că spitalele duc lipsă de personal medical specializat pentru tratarea pacienţilor covid, decidenţii politici nu conştientizează complexitatea lucrurilor şi cer, exemplu atât premierul Florin Câţu, cât şi ministrul actual al sănătăţii, cu vehemenţă doar suplimentarea paturilor la ATI! Dar este evident că oricâte paturi ATI s-ar suplimenta, inclusiv în unităţile mobile, fără un personal medical specializat, fără medici, asistenţi şi infirmieri care să trateze bolnavii, nu se poate lucra.

Cum se vor rezolva aceste probleme stringente în faţa numărului tot mai mare de infectaţi, numai Dumnezeu ştie, că decidenţii politici nu par interesaţi prea mult sau nu sunt în stare să le facă faţă.

Dar acestea nu sunt singurele probleme, ci vin la pachet cu efectele valului patru de infectări, inclusiv cu adoptarea unor măsuri de siguranţă, printre care şi carantina localităţilor unde incidenţa este tot mai mare. Activităţi economice vor fi restrânse sau chiar oprite, şcolile abia deschise se închid rând pe rând, în ciuda declaraţiilor diriguitorilor politici de la Ministerul Educaţiei, care ţipă strident că nu le vor închide. Numărul tot mai mare de copii infectaţi cu coronavirus ne demonstrează însă că măsurile luate până acum sunt insuficiente şi ineficiente.

Pe de altă parte, incapacitatea autorităţilor de a convinge tot mai mult că vaccinarea este primordială pentru protejarea vieţii şi ţinerea sub control a pandemiei face situaţia şi mai agravantă.

Pe de altă parte, pericolul pandemic nu este singurul lucru îngrijorător pentru români în această toamnă.

Avalanşa scumpirilor produselor şi serviciilor de bază ale populaţiei, în prag de iarnă, creează alte probleme majore pentru populaţia de rând care face faţă tot mai greu noilor provocări existenţiale. Îngrijorările sunt tot mai multe, iar starea de spirit este tot mai proastă pe fondul unei guvernări care a pus mai presus de orice acapararea ciolanului puterii politice, în detrimentul poporului.

Nemulţumirile şi aversiunea populaţiei la adresa factorilor politici decizionali se acumulează pe zi ce trece, fiind generate şi de incompetenţa, dezinteresul, prostia guvernanţilor actuali, incapabili să facă faţă situaţiei actuale în care au adus România.

În aceste condiţii şi mai ales din perspectiva faptului că nu se întrevede nici măcar o luminiţă la capătul tunelului, este tot mai previzibil că vor exista mişcări de stradă în cel mai scurt timp. Fie că vor fi revendicări salariale ale unor categorii socio-profesionale, că vor fi proteste faţă de măsurile guvernamentale, că vor fi manifestaţii faţă de avalanşa scumpirilor produselor de bază şi utilităţilor, revendicări de pensii sau alte lucruri care nemulţumesc populaţia.

Situaţia actuală şi direcţia în care evoluează lucrurile în ţara noastră ne indică faptul că vom avea o iarnă nu numai cu multe îngrijorări, probleme, greutăţi, provocări, ci şi o stare de spirit, o disperare care îi va face pe mulţi dintre români să iasă în stradă.

Protestele de stradă nu rezolvă lucrurile, ci le complică tot mai tare.

Iar puterea politică actuală, guvernarea de până acum şi-au dat dovada incompetenţelor şi incapabilităţii de a rezolva lucrurile şi a merge mai departe. Ceea ce ne duce la premiza că situaţia de criză generală a României poate fi gestionată doar printr-o schimbare reală a actualei guvernări şi a decidenţilor politici,

Va exista această schimbare la vârful puterii politice sau nu, caz în care este posibil ca îngrijorările, nemulţumirile şi situaţia din România să explodeze şi să ducă în haos ţara, în iarna care bate la uşă?